|
|
||
|
ZORI DE ZI - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ZORI DE ZIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 179 pentru ZORI DE ZI. ... pinteni la cal È™i se duse ca È™i când nici n-ar fi fost aici. Balaurul suspină o dată È™i pieri fără de urmă. Trecu o săptămână! Florea nu mai veni; trecură două; de Florea nu se mai auzea nimic. Trecu o lună; Costan începu a alege între cai. Când crăpară zorile de un an,o lună, o săptămână È™i o zi, Costan se sui pe cal, îÈ™i luă ziua-bună de la frate-său mai mic. "Să vii È™i tu, dacă voi pieri È™i eu" zise È™i se duse cum s-a ... stă bine. Du-te È™i adă bucata din frâu. Doară voi È™ti eu face un lucru cu cale din ea. Podul era plin de frâie, de È™ele È™i de curele. Petru alese cele mai roase, mai ruginite È™i mai neîngrijite È™i le duse babei, ca să facă precum a fost ... i frumoase frâie pentru Făt-Frumos. - Sari voinice în spatele Murgului, strigă baba facând cruce peste cal È™i călăreÈ›: mai zise apoi o zicală de câteva cuvinte È™i intră în casă. După ce Petru sări pe cal simÈ›ea cum că Constantin Stamati - Omul și cerul ... Și vezi cum se lățește tăcerea, trist, adâncă, În sala întru care nu-ncăpea săltători; Ea au rămas deșartă, și numai se văd încă, Căzute de la dame, pe jos, câteva flori. Așa repede timpul și făr’ de îndurare, Trece și vă răpește tot ceea ce iubiți, Și nu vrea să vă lase o umbră oarecare, De fericirea voastră în lume cât trăiți. Numai pe etern cerul stelele tot săltează, Surâd ca ochii veseli și etern luminează. Oh! vezi pe bieții oameni ... printre stele se urcă lin și tace. Dar iată că și luna sfârșește a sa cale, Dar ea surâde încă, când se revarsă zori, Și tot încă se uită către pământ cu jale, Ca când zice adio bieților muritori. Misterioasa lampă a unei alte sfere! De ce nu pot eu, oare, eu, slabul muritor, Să zbor pe-a tale raze de la pământ spre stele, Unde-i viața noastră un vis netrecător?... Oh, ia-mă și mă soarbe în ale tale raze, Să lunec ca o ... zboară îngeri cu aripi și ochi mulți... Dar tu nu asculți, lună, sumeaț-a mea dorință, Îți strângi a tale raze ... George Coșbuc - Jertfele împăcării ... nopții puternicele scuturi. Păreau și teutonii de lupte-acum sătui, Căci Aripert trimese de mult solia lui La Tibull pentru pace. Și toate-au fost de bine ; De-atunci traiesc frățește oștirile vecine. III —„Când stai în pragul casei, e soarele în prag ! Când treci visând prin noaptea pădurilor de fag, Reverși lumina-n noaptea dumbrăvilor ca luna ; Oh, cât ești de frumoasă, tu nu pricepi, Hiltruna ! Când treci în zori pe colnic în albul tău veșmânt, Cu ochii mari și-albaștri, cu părul dat în vânt, Tu-n iernile vieței eș ti zi de primăvară ! Sălbatico ! Mă doare, când știu că ești barbară lubești pădurea numai; cu ochii tăi frumoși Tu vreai să-mbeți, copilă, bărbații-ntunecoși Cu plete ... Așteaptă-mă Ariperte! Gătește-ți sărbătoarea !" V „Nimic nu-i mai puternic în om ca slăbiciunea ! Și slab ce ești tu, Tibull, s-asculți de rugăciunea Femeilor ! Barbarii au rele gânduri, cred !" Dar nu-1 ascultă Tibull ; și-a doua zi purced Din zori centurionii spre sihlele barbare, Ei și-au ascuns cuțite sub albele pieptare De za — puternici marturi ai apărării lor, De ... Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele și luna ... o-mbia, Pân-ce Ileana Din gură-i grăia Eu că te-oi lua, Cum zici dumneata, Viteaz dacă-i fi Și te-i bizui De mi-ei isprăvi Pod pe Marea Neagră, De fier Și oțel, Iar la cap de pod, Cam d-o mânăstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, Să-mi placă și mie, C-o scară de fer Pân’ la naltul cer! Puternicul Soare, Ca puternic mare, Unde-o auzea, Bine că-i părea. În palme-mi bătea Și pod se făcea ... pomenit Să ia sor’ pe frate Și frate pe sor’? Dar eu te-oi lua Viteaz dacă-i fi Și te-i bizui Până-n zori de zi Mie să-mi croiești Și să-mi isprăvești Peste Marea Neagră Un pod de aramă, Să nu-l bagi în seamă, Iar la cap de pod, Cam d-o mânăstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, Să-mi placă și mie. Puternicul Soare, Ca puternic mare, Unde-o auzea, Bine că-i părea, ’N palme că-mi bătea, Podul ... ntindea, Un pod de aramă, De ... ... o băndurică, Într-o cârpă mică Și-apoi le va duce Unde-i drumul cruce Și le va-ngropa Și-n pământ vor sta Din zori până-n seară Și până-n zori iară, Farmecul să piară, Răul să se stângă, Vrajele să strângă Firicele coapte: Ceasul rău de noapte; Dragostea copilei, Ceasul rău al zilei! Și-apoi Fira-n zori Pe la cântători Să le scoată-afară, Și-apoi de cu seară Când se va culca, Le va așeza Sub perina sa Căci din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri ... dulci și bune Și-n vis îi vor spune, Ce să facă biata Să-și mântuie fata. Fira-așa făcea, Ea la foc punea Sâmbure de-alună Și iarbă nebună, Mugure de paltin Și iarba lui Tatin, Aripă de-albină, Fir de rocoină, Măduvă de soc, Fir de busuioc Și-apoi le fierbea Până clocotea Apa din ulcea, Până se topea Ierburile stoarse, Apoi mi le scoase Și le-a îngropat ... le-a dezgropat Și le-a așezat Sub perină-n pat; Apoi se culca Și greu vis visa, Vis de vrăjitură, Vis de făcătură, Vis bun ... ... ochii nu-l vedea, El fură și se-ntoarce; fugea fugaru-n fugă, Cât pare că din frâie vrea suflet să mai sugă, Și-n zori de zi s-oprește la Volbură-n palat. Și s-au mirat curtenii și lumea s-a mirat De Fulger, care-aduce pahar cu stropi de apă, Căci toți ziceau că dânsul nici mort măcar nu scapă De Negură, de domnul din țara lui Amurg. Iar Volbură surâde; din genele lui curg Doi picuri; el pe Fulger cu drag îl ia de mână Și-apoi l-a dus la Salba și-a zis: Nădejde-ngână Slăbita mea putere și-s plin de fericiri, Când Domnul logodește speranțele de miri! Și strânge-n braț pe Fulger, pe Salba-n braț o strânge, Pre când de bucurie duios copila plânge Și-aruncă ochi de dragoste la Fulger pe furiș. Au mers apoi în casă și toți au fost deschiși Și veseli, ca la nuntă; a fost o ... n-a fost încă ziuă, Când bate la palatul lui Volbură-mpărat. Și s-au mirat curtenii și lumea s-a mirat De Fulger, care-aduce cal galben fără splină, Căci toți știau că țara lui Pajură e plină Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult ... Și dă și dă, și-i învârtește, șoptește, dăscălește, îi descântă, îi vrăjește. — Patruzeci de bobi, bine știți, bine-mi ghiciți; de-o hi de deochi, din uitătură, ori din apucătură, pe știute, ori neștiute, pa văzute, ori nevăzute! de-o hi alb, de-o hi negru, ori pistriț, de-o hi balaoacheș, de-o hi oacheș ori plăviț, de-o hi mare, de-o hi mic, de-o hi uriaș, de-o hi pitic, de-o hi subțire ori frumos, de-o hi gros, urât și burtos! de-o hi nărod, de-o hi cu cap, ori nătot, ori harap! ori cuminte, ori buimac, hie turc, hie turleac, ori lunatic, palavatic și zănatic! de-o hi așa! aminterea ețeter.!... Pe urmă, pune fruntea la două dește și zice: — Măria-ta, să aducă un hârdău, nou, da să nu hia de dogar, să hia de alt meșteșugar, măcar de croitor hor de cismar, ca tot meșteșugul își are și hicleșugul și beteșugul, un hârlău dă doaga dă stejar hor dă arțar, hor dă paltin, hor dă pluta ... unde ai ascuns peștele. * L-au luat. Bătut. Torturat. Bietul Drăgan! Bietul țigan! într-una zicea: — Uite, mă! ce facui eu, măi neiculiță, sărac ... Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei ... tale, Să te-ntâlnesc ferice, să te culeg în cale, Să fii al meu și numai al meu, o! mândre soare, Să nu mai plâng de moarte când tu săruți o floare, Căci te urăsc atunce... cu dragoste și dor, Și văd că de-acea ură duioasă am să mor! Ea zice și se simte de raze inundată. Iar umbra ei suspină în urmă-i tupilată: Ah! draga mea stăpână! Ferească Domnul sfântul De-a-ți asculta îndemnul, de-a-ți împlini cuvântul, Căci vai de-acel ce-apucă pe-a soarelui cărare! El intră-n cale lungă ce capăt nu mai are Și unde începutul se leagă cu ... prin poiene cu tufe aurite În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cântă-n cuibul cald, Având rubine-n pliscuri și ochii de smarald. Acolo vântul serii prin frunze-alene zboară, Lovind încet de umbră aripa lui ușoară, Și iarba, chemând vântul din zori ca s-o dezmierde, Se mișcă-n vălurele precum o apă verde. El trece peste râuri ce curg necontenit Ca zilele senine a celui ... Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari ... ceriul de pămînt, Așa ei de cei mici sînt. Toți trîndavi, toți lenevoși, Nestatornici, furtunoși, N-au ei fapte bărbătești, Toți au minți copilărești Toți de mititei iubesc Lucruri care nu cinstesc. Toți, de cînd sînt băieței, Înclinează lîngă ei Oameni care-i lingușesc, Care-i laud' și-i slăvesc. Totdeauna cei mari vor Să aibă-n casele lor ... sărmanii de nas, Pînă de urît le las. Toți acei mari și bogați Sînt foarte nerușinați. Toți mint, jur, făgăduiesc, La nevoi cînd îi găsesc. De loc virtute nu au, Pe minciuni jurămînt dau Cînd au trebi, sînt în nevoi, Supun p-ăi mici ca pe boi ; Li se jur, făgăduiesc ... pierdut. Nu știu că sînt mincinoși, Șireți, diplomaticoși, Și că cunoștința lor Este scurtă pă picior. Nici prieteșug păzesc, Nici rudenia cinstesc. Și cei mici de mii de ori De le-ar sluji cu sudori, Odată d-au șchiopătat, Toate alte s-au uitat. La ei nu e adevăr Nici măcar cît vîrf de păr, Socotind că sînt mai mari, Cu putere și mai tari, Nu poate fi defăimați, De ... Ștefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1) ... cînd Prăpădise turma Și se duce tot cîntînd Ca să-și piardă urma... II Nu mai sunt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe ! Și văzduhul s-a-nnorat, Ninge sus la munte — Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte... Plîng tilingi, tălăngi ... greoaie ; Ieri ca azi, și azi ca ieri ; Frig, și vînt, și ploaie... Drumul e glodos și greu, Negura se lasă : „Știe bunul Dumnezeu De-om ajunge-acasă !...â€� IV Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine... Chezășie mi-a rămas Inima la tine. Tu m-ai ... am pe pămînt Altă bucurie !... V Bate vînt din răsărit, Veste neagră mi-a venit Că la temniță-n Bălgrad Sunt trei frați de spînzurat... (Cîntec vechi) Stau la Bălgrad trei fîrtați, Stau în închisoare : Mîine-n zori sunt așteptați De spînzurătoare... — Domnule, măria-ta, Cel dintîi oftează, Bun ai fi de-ai aștepta Pînă mîini de-amează... Pînă maica mi-o veni, Nu mă du la moarte, Că de-acas-abia porni Și-i bătrînă foarte ! — Domnule, măria-ta, Zice ... Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 3) ... Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 3) Dorul de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri Vine dorul despre seară, Despre zori el vine iară Și-mi grăiește și mă-ntreabă De ce sunt cu fața slabă? Eu zic dorului cu jale C-am iubit fără de cale, Eu zic dorului plângând C-am iubit fără de rând. Dorul râde și se duce, Bate-mi-l-ar sfânta cruce. De-ar fi dorul vânzător Și badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-i-aș, Pe badea cumpăra-l-aș, Ca să-mi fie de-ajutor Să mă apere de Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru ZORI DE ZIRezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ZORI DE ZI. ... urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare. 7 Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cîntece de veselie. 8 Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: ,De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!` 9 Locuința morților se mișcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească ... este omul care făcea să se cutremure pămîntul, și zguduia împărățiile, 17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?` 18 Toți împărații neamurilor, da, toți, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormîntul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată dela niște oameni uciși cu lovituri de sabie, și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormînt, căci ți-ai ... nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pămîntul, și să umple lumea cu cetăți!`` 22 ,,Eu mă voi ridica împotriva lor! -zice Domnul oștirilor-și voi șterge numele și urma Babilonului, pe fiu și nepot,`` ... zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua. 2 Cum suspină robul după umbră, cum își așteaptă muncitorul plata, 3 așa am eu parte de luni de durere, și partea mea sînt nopți de suferință. 4 Mă culc, și zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrși noaptea?` Și mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor. 5 Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă și se desface. 6 Zilele ... se pogoară în Locuința morților! 10 Nu se va mai întoarce în casa lui, și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia. 11 De aceea nu-mi voi ținea gura, ci voi vorbi în neliniștea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu. 12 Oare o mare sînt ... Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viața! 17 Ce este omul, ca să-Ți pese atît de mult de el, ca să iei seama la el, 18 să -l cercetezi în toate diminețile, și să -l încerci în toate clipele? 19 Cînd vei înceta ... ... ... cum spuneți voi! 15 Urîți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății; și poate că Domnul, Dumnezeul oștirilor, va avea milă de rămășițele lui Iosif. 16 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: ,,În toate piețele se vor boci, și pe toate ulițile vor zice: ,Vai! Vai!` Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe ceice fac jălanii pentru morți. 17 În toate viile va fi bocet, cînd ... și care, cînd ajunge acasă, își reazimă mîna pe zid, și -l mușcă un șarpe! 20 Nu va fi oare ziua Domnului întunerec, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă și fără strălucire? 21 Eu urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre, și nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! 22 Cînd Îmi aduceți arderi de tot și daruri de mîncare, n`am nicio plăcere de ele; și vițeii îngrășați pe cari -i aduceți ca jertfe de mulțămire, nici nu Mă uit la ei. 23 Depărtează de Mine vuietul cîntecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! 24 Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, și neprihănirea ca un pîrîu care ... ... 3 Tobia, Amonitul, era lîngă el, și a zis: ,,Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de piatră.`` 4 ,,Ascultă, Dumnezeul nostru, cum sîntem batjocoriți! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, și dă -i pradă pe un pămînt unde să ... pînă vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide și vom face astfel să înceteze lucrarea.`` 12 Și Iudeii, cari locuiau lîngă ei, au venit de zece ori și ne-au înștiințat despre toate locurile pe unde veneau la noi. 13 De aceea am pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, și în locurile tari, poporul pe familii, i-am așezat pe toți cu săbiile, sulițele și arcurile lor. 14 M`am uitat ... stătea lîngă mine. 19 Am zis mai marilor, dregătorilor, și celuilalt popor: ,,Lucrarea este mare și întinsă, și noi sîntem risipiți pe zid, departe unii de alții. 20 La sunetul trîmbiței, să vă strîngeți la noi, spre locul de unde o veți auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.`` 21 Așa făceam lucrarea: jumătate din noi stînd cu sulița în mînă din zorii zilei ... ... din an, să nu mai fie numărată între luni! 7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8 Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice știu să întărîte Leviatanul; 9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aștepte lumina, și să nu mai vadă genele zorilor ... ca o stîrpitură îngropată, ca niște copii cari n`au văzut lumina! 17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri. 18 Acolo cei puși în lanțuri sînt lăsați toți în pace, nu mai aud glasul asupritorului; 19 cel mai mic și cel mare sînt ... amăriți la suflet, 21 cari așteaptă moartea și nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară, 22 cari n`ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormîntul? - 23 Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu de toate părțile? 24 Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa. 25 De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ... zăvoare și porți; 11 cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mîndria valurilor tale?` 12 De cînd ești, ai poruncit tu dimineței? Ai arătat zorilor locul lor, 13 ca să apuce capetele pămîntului, și să scuture pe cei răi de pe el? 14 Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în ... numărul zilelor tale este mare! 22 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, 23 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război și de bătălie? 24 Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vîntul de răsărit pe pămînt? 25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un ... întocmirii văzduhului? 37 Cine poate să numere norii cu înțelepciune, și să verse burdufurile cerurilor, 38 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, și bulgării de ... ... 13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, și a pus de -o parte, ca dar pentru fratele său Esau: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și două zeci de berbeci, 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16 Le -a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, și a poruncit robilor săi: ,,Treceți înaintea ... tău Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; și el însuș vine în urma noastră.`` 19 A dat aceeaș poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, și tuturor celor ce mînau turmele: ,,Așa să vorbiți domnului meu Esau, cînd îl veți întîlni. 20 Să spuneți: ,,Iată, robul tău Iacov ... față, și totuș am scăpat cu viață.`` 31 Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. 32 Iată de ce, pînă în ziua de azi, Israeliții nu mănîncă vîna ... 115 Depărtați-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116 Sprijinește-mă, după făgăduința Ta, ca să trăiesc, și nu mă lăsa de rușine în nădejdea mea! 117 Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, și să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale! 118 Tu disprețuiești pe toți ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înșelătoria lor este zădarnică. 119 Ca spuma iei pe toți cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învățăturile Tale. 120 Mi se înfioară carnea de frica Ta, și mă tem de judecățile Tale. 121 Păzesc legea și dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! 122 Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, și nu mă ... Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învățăturile Tale. 126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. 127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat: 128 De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, și urăsc orice cale a minciunii. 129 Învățăturile Tale sînt minunate: de |
||