Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNARMA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 42 pentru ÎNARMA.

ÎNARMARE

... ÎNARMÁRE , înarmări , s . f . Acțiunea de a ( se ) înarma . - V. înarma

 

ÎNARMAT

... Ă , înarmați , - te , adj . ( Despre persoane sau despre colectivități ) Care este înzestrat cu arme ; care are arme asupra sa ; care este pregătit pentru luptă . V. înarma

 

CUIRASAT

CUIRASÁT , - Ă , cuirasați , - te , s . n . , adj . 1. S . n . Navă de război de mare tonaj , protejată de o cuirasă și înarmată cu artilerie grea . 2. Adj . ( Despre nave de război ) Protejat de o cuirasă și înarmat cu artilerie grea . [ Pr . : cu - i - . - Var . : chiurasát s .

 

REÎNARMA

... A ( - și ) reface potențialul de război ; a ( - și ) înzestra armata cu mijloace noi de luptă , cu armament nou , a ( se ) înarma din nou . - Re ^1 - + înarma

 

ÎMPLĂTOȘA

... ÎMPLĂTOȘÁ , împlătoșez , vb . I . Refl . ( Rar ) A se îmbrăca , a se înarma

 

ÎMPLĂTOȘAT

ÎMPLĂTOȘÁT , - Ă , împlătoșați , - te , adj . ( Rar ) Îmbrăcat , înarmat cu o platoșă . - V.

 

ÎNDOCTRINA

... ÎNDOCTRINÁ , îndoctrinez , vb . I . Tranz . A iniția într - o doctrină , a înarma

 

ÎNTRARMA

... ÎNTRARMÁ , întrarmez , vb . I . Tranz . și refl . ( Înv . și pop . ) A ( se ) înarma

 

ȘTIUCĂ

ȘTIÚCĂ , știuci , s . f . Pește răpitor de apă dulce , cu corpul lung , aproape cilindric , cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață ; mârliță ( Esox

 

ARCAȘ

ARCÁȘ , arcași , s . m . 1. Oștean înarmat cu arc ; persoană care trage cu arcul ; săgetător . 2. ( La sg . ; art . ) Constulație din emisfera australă , compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber ; Săgetătorul . - Arc + suf . -

 

   Următoarele >>>