Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCORDAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru ÎNCORDAT.

CIULI

... CIULÍ , ciulesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre animale ) A ridica urechile ținându - le drept în sus ( pentru a - și încorda auzul ) . 2. Fig . ( Despre oameni ) A - și încorda

 

ÎNCORDARE

... ÎNCORDÁRE , încordări , s . f . Acțiunea de a ( se ) încorda și rezultatul ei ; încordătură . - V. încorda

 

ÎNTINS

ÎNTÍNS^2 , - Ă , întinși , - se , adj . 1. Încordat , lungit ( prin tragere de unul sau de ambele capete ) . 2. Desfășurat în lungime sau pe toată suprafața . 3. ( Despre piei , țesături etc . ) Fără crețuri sau îndoituri ; netezit , neted . 4. ( Despre mers , zbor etc . ; adesea adverbial ) Care duce direct la țintă ; p . ext . încordat , grăbit , zorit ^2 . 5. ( Despre elemente care formează un șir ) Care prezintă o succesiune neîntreruptă . 6. Cu suprafață mare , vast . ÎNTÍNS^1 , întinsuri , s . n . Spațiu larg ; suprafață ; întindere . - V.

 

ÎMPIEPTOȘA

... ÎMPIEPTOȘÁ , împieptoșez , vb . I . Refl . ( Rar ) A - și încorda

 

ÎNCORDĂTURĂ

... ÎNCORDĂTÚRĂ , încordături , s . f . ( Înv . ) Încordare . - Încorda

 

ÎNCORDA

ÎNCORDÁ , încordez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) contracta mușchii corpului , p . ext . corpul întreg , în vederea unui efort . 2. Tranz . A întinde ( puternic ) o coardă , un arc , un cablu etc . 3. Tranz . A lega coardele viței de vie . 4. Refl . Fig . ( Despre raporturile dintre oameni ) A ajunge într - o stare de tensiune ( maximă ) , a se înăspri . - În +

 

ANXIETATE

ANXIETÁTE s . f . Stare de neliniște , de așteptare încordată , însoțită de palpitații , jenă în respirație etc . , întâlnită în unele boli de nervi . [ Pr . : - xi -

 

ANXIOS

ANXIÓS , - OÁSĂ , anxioși , - oase , adj . Neliniștit , îngrijorat , încordat . [ Pr . : - xi -

 

ASCULTA

... ASCULTÁ , ascúlt , vb . I . 1. Tranz . a - și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot , a se strădui să audă . 2. Tranz . și intranz . A fi ...

 

BOBÂRNAC

BOBÂRNÁC , bobârnace , s . n . Lovitură dată peste nas , peste ureche etc . prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul

 

   Următoarele >>>