Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNZESTRA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 63 pentru ÎNZESTRA.

ÎNZESTRARE

... ÎNZESTRÁRE , înzestrări , s . f . Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei . V. înzestra

 

ÎNZESTRAT

... ÎNZESTRÁT , - Ă , înzestrați , - te , adj . Prevăzut cu cele necesare . V. înzestra

 

DOTA

... DOTÁ , dotéz , vb . I . Tranz . 1. A utila o instituție , o întreprindere etc . cu cele necesare desfășurării activității ; a înzestra . 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității . 3. A da dotă unei fete ...

 

MĂIESTRU

MĂIÉSTRU , MĂIÁSTRĂ , măieștri , măiestre , adj . 1. ( Despre oameni ) Iscusit , abil , ingenios . 2. ( În basme ) Înzestrat cu puteri magice ; care demonstrează putere magică ; ( despre lucuri ) efectuat prin puteri magice . Pasăre măiastră = pasăre din basme , înzestrată cu însușiri

 

TANC

TANC , tancuri , s . n . 1. Mașină de luptă blindată , înzestrată cu tunuri , mitraliere etc . instalate în turelă și în partea din față a vehiculului , cu roțile montate pe șenile , care poate străbate terenuri accidentate . 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor ; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor . 3. ( Fot . ) Cutie de plastic de construcție specială , în care se developează filme

 

ÎNȚELEPT

ÎNȚELÉPT , - EÁPTĂ , înțelepți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este înzestrat cu înțelepciune , care are mintea clară ; cuminte , deștept . 2. Prevăzător , chibzuit ,

 

ÎNARMAT

ÎNARMÁT , - Ă , înarmați , - te , adj . ( Despre persoane sau despre colectivități ) Care este înzestrat cu arme ; care are arme asupra sa ; care este pregătit pentru luptă . V.

 

ÎNGER

ÎNGER , îngeri , s . m . Ființă spirituală , cu aripi , înzestrată cu calități excepționale ( de bunătate , de frumusețe ) , mediator între credincioși și

 

ANIMAL

ANIMÁL , - Ă , animali , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Ființă organizată , uni - sau pluricelulară , înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca ; p . restr . vietate , jivină , dobitoc . 2. S . n . Om brutal , grosolan , josnic , care se poartă ca un animal ( 1 ) . 3. Adj . De animal ( 1 ) , propriu animalelor . Căldură

 

APLICAT

APLICÁT , - Ă , aplicați , - te , adj . 1. ( În sintagma ) Broderie aplicată = motiv de broderie care se realizează prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură . 2. ( Despre unele științe sau domenii de cercetare ) Care își găsește o aplicație imediată . 3. ( Franțuzism ; despre oameni ) Înzestrat ,

 

   Următoarele >>>