Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFUM

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru AFUM.

AFUMAT

AFUMÁT , - Ă , afumați , - te , adj . 1. ( Despre alimente ) Care a fost expus la fum în scopul conservării . 2. Înegrit de fum . 3. ( Despre mâncăruri ) Cu gust neplăcut de fum . 4. Fig . ( Fam . ) Amețit , turmentat ;

 

AFUMA

AFUMÁ , afúm , vb . I . 1. Tranz . A expune un aliment la fum , cu scopul de a - l conserva . 2. Tranz . A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru . 3. Tranz . și refl . A ( se ) acoperi cu un strat de fum ; a ( se ) înnegri de fum . 4. Refl . ( Despre mâncăruri ) A căpăta gust neplăcut de fum ( când începe să se ardă ) . 5. Refl . Fig . ( Fam . ) A se îmbăta ușor ; a se

 

AFUMĂTURĂ

... AFUMĂTÚRĂ , afumături , s . f . Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului ; p . ext . carne afumată . - Afuma

 

AFUMARE

... AFUMÁRE , afumări , s . f . Acțiunea de a ( se ) afuma . - V. afuma

 

BATOG

BATÓG , batoguri , s . n . Spinare de morun sau de nisetru , sărată și afumată ; p . gener . carne de pește sărată și afumată . [ Var . : batóc s .

 

AFUMĂTOARE

... în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup . 3. Afumătorie . 4. ( Înv . ) Vas în care se ard mirodenii . [ Var . : afumătór s . n . ] - Afuma

 

BACON

BÁCON s . n . ( Rar ) Carne sau costiță de porc dezosată , sărată și afumată ( tăiată în felii subțiri ) . [ Pr . : béicăn ] - Cuv .

 

BEAT

BEÁT^2 , - Ă , beți , - te , adj . 1. Care este în stare de ebrietate ; aghesmuit , afumat , amețit , băut ^2 ( 2 ) , cherchelit , făcut ^2 , matosit . BEAT ^1 , adj . invar . 1. Care aparține beatnicilor , specific beatnicilor . 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern ( și în jaz ) . [ Pr . : bit ] - Cuv .

 

BUHURDAR

BUHURDÁR , buhurdaruri , s . n . ( Înv . ) Vas ( de metal ) folosit la afumat cu

 

BUJENIȚĂ

BÚJENIȚĂ , bujenițe , s . f . ( Reg . ) Carne

 

CĂDELNIȚA

CĂDELNIȚÁ , cădelnițez , vb . I . Intranz . A mișca ( într - o parte și într - alta ) cădelnița , afumând cu tămâie ; a

 

   Următoarele >>>