Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANCHETĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ANCHETĂ.
ANCHETÁ , anchetez , vb . I . Tranz . A supune unei cercetări amănunțite ; a face o
... ANCHETÁRE s . f . Acțiunea de a ancheta . - V. ancheta
ANCHETATÓR , - OÁRE , anchetatori , - oare , s . m . și f . Persoană care face o anchetă . - Anchetă + suf . -
MICROANCHÉTĂ , microanchete , s . f . Anchetă cu chestionar scurt , limitată la un număr mic de subiecți . [ Pr . : - cro - an - ] - Micro ^1 +
RÁID , raiduri , s . n . 1. Incursiune rapidă de nave sau de avioane făcută ( individual sau în grup ) în spațiul unei țări străine , în scopuri militare . 2. Deplasare de avioane , de nave sau ( înv . ) de trupe , în scopul unor recunoașteri , al unor cercetări științifice etc . 3. ( În sintagma ) Raid - anchetă = anchetă pe o anumită temă efectuată în diferite întreprinderi , localități
TELEANCHÉTĂ , teleanchete , s . f . Anchetă realizată de televiziune . [ Pr . : - le - an - ] - Tele - +
... a unei obligații . 2. Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și care garantează prezentarea acesteia la ancheta
CERCETÁT , - Ă , cercetați , - te , adj . 1. Examinat cu atenție ; observat , controlat . 2. Studiat . 3. Care a fost chestionat . 4. ( Jur . ) Care este
COMUNICÁNT^2 , - Ă , comunicanți , - te , s . m . și f . Persoană care comunică ceva ; spec . persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică . - V. comunica . COMUNICÁNT^1 , comunicante , adj . n . Vase comunicante ( Fiz . ; în sintagma ) = sistem de tuburi sau de vase care comunică între ele , astfel încât un lichid turnat într - unul dintre tuburi trece și în celelalte , ridicându - se în toate la același
EȘANTIONÁ , eșantionez , vb . I . Tranz . 1. ( Rad . ) A lua mostre la intervale prestabilite dintr - un semnal , în vederea unor procesări ulterioare . 2. A alege persoanele reprezentative ( statistic ) care urmează a fi anchetate într - o investigație ( sociologică ) . [ Pr . : - ti -
... cultiva . 2. Tranz . A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. Tranz . ( Jur . ) A cerceta , a ancheta