Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 223 pentru ARMĂ.

ARMAT

ARMÁT , - Ă , armați , - te , adj . 1. ( Despre conflicte ) Însoțit de acțiuni militare , de ciocniri războinice . Insurecție armată . 2. Prevăzut cu o armătură . Beton

 

ARMA

ARMÁ , armez , vb . I . Tranz . 1. A pune mecanismul unei arme ( de foc ) în poziția imediat precedentă descărcării ei . 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența . 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul

 

ARMAȘ

ARMÁȘ , armași , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Dregător domnesc , însărcinat cu paza temnițelor , cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale . 2. ( În sintagma ) De - a armașul = numele unui joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată . - Armă + suf . -

 

ARMATĂ

ARMÁTĂ , armate s . f . 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat ; oaste , oștire , armie . 2. Fig . Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun . Armata

 

MILIȚIE

MILÍȚIE , miliții , s . f . 1. ( În fostele țări socialiste din Europa ) Instituție de stat având drept scop menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială ; reprezentanții acestei instituții ; p . ext . clădirea în care își avea sediul această instituție ; poliție . 2. ( În vechea organizare militară ) Armată nepermanentă sau de rezervă , care cuprindea și unele corpuri speciale de armată ; p . ext . ( pop . ) serviciu militar ,

 

RĂZBOI

RĂZBOÍ^3 , războiesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Și fig . ) A purta război ^1 , a se lupta , a se bate . RĂZBÓI^2 , războaie , s . n . 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile . 2. Unealtă casnică de țesut ; argea , stative . RĂZBÓI^1 , războaie , s . n . Conflict armat ( de durată ) între două sau mai multe grupuri , categorii sociale sau state , pentru realizarea unor interese economice și politice ; răzbel . Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente . Război rece = stare de încordare , de tensiune în relațiile internaționale , provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele , care nu ia totuși forma unui conflict armat . Război psihologic = stare de tensiune , de hărțuială nervoasă , psihică , inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația . Stare de război =

 

ARMARE

... ARMÁRE , armări , s . f . Acțiunea de a ( se ) arma - V. arma

 

BĂTĂLIE

BĂTĂLÍE , bătălii , s . f . Luptă între armate , între grupuri , cete armate etc . ;

 

CHITI

... CHITÍ^2 , chitesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) 1. A ținti ( cu arma , cu piatra ) , a ochi ; p . ext . a trage ( cu o armă ) ; a lovi , a nimeri ( ținta ) . 2 ...

 

FORȚĂ

FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări

 

INSURECȚIE

INSURÉCȚIE , insurecții , s . f . Formă de luptă deschisă , organizată și armată dusă împotriva unui regim , a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate

 

   Următoarele >>>