Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMONICĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru ARMONICĂ.
ARMÓNIC , - Ă , armonici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe principiile armoniei ^1 . 2. S . f . ( Fiz . ) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației
ARMÓNIE^2 , armonii , s . f . ( Reg . ) Armonică . ARMONÍE^1 , armonii , s . f . Potrivire desăvârșită a elementelor unui
ARMONÍST , - Ă , armoniști , - ste , s . m . și f . ( Rar ) 1. Persoană specializată în teoria armoniei ^1 . 2. Persoană care cântă din
ATONALÍSM s . n . Mod de a crea o compoziție muzicală prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor . - Atonal [ itate ] + suf . -
BAIÁN , baiani , s . m . , baiane , s . n . 1. S . m . Cântăreț rus sau ucrainean de balade . 2. S . n . Armonică de mână folosită de baiani ( 1 ) . [ Pr . : ba -
BURDÚF , burdufuri , s . n . 1. Sac făcut din piele netăbăcită , uneori din stomacul unui animal ( capră , oaie , bivol ) , în care se păstrează sau se transportă brânză , făină , apă etc . 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied , în care se înmagazinează aerul la cimpoi , la armonică etc . 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile , descoperite . 4. Învelitoare elastică de piele , pânză etc . a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători . 5. Bășică ( 1 ) uscată , care , pe vremuri , se întrebuința în loc de geam . 6. ( Reg . ) Burduhan . 7. ( Reg . ) Copcă în gheață . [ Var . : burdúv , burdúh , burdúș s . n . ] - Et .
DISTORSIOMÉTRU , distorsiometre , s . n . ( Electron . ) Aparat pentru măsurarea distorsiunilor armonice . [ Pr . : - si -
ELECTROGLOTOSPECTROGRAFÍE s . f . Metodă de stabilire a compoziției armonice a semnalelor vorbirii prin analiza impulsurilor obținute cu
... FLAJOLÉT , flajolete , s . n . 1. Mic instrument de suflat , de lemn sau de metal , asemănător cu flautul , folosit în orchestre și în fanfare . 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde , prin atingere foarte usoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise ( la jumătate , la o treime , la ...
FRECVÉNȚĂ , frecvențe , s . f . 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni , a unui fapt . 2. ( Fiz . ) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într - o unitate de timp . 3. ( Fon . ; în sintagma ) Frecvență fundamentală = prima armonică a unui semnal complex ;