Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCULTAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ASCULTAT.

ASCULTA

ASCULTÁ , ascúlt , vb . I . 1. Tranz . a - și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot , a se strădui să audă . 2. Tranz . și intranz . A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă . 3. Tranz . A acorda importanță celor spuse de cineva , a lua în considerație ; a împlini o dorință , o

 

ASCULTĂTOR

... m . și f . 1. Adj . Care ascultă ( 3 ) ; supus , docil . 2. S . m . și f . Persoană care ascultă o povestire , un concert , o conferință etc . - Asculta

 

ASCULTARE

... ASCULTÁRE , ascultări , s . f . Acțiunea de a asculta și rezultatul ei . V. asculta

 

AUDIA

... AUDIÁ , audiez , vb . I . Tranz . 1. ( Jur . ) A asculta un martor în vederea rezolvării unui proces . 2. A asculta

 

AUSCULTA

... AUSCULTÁ , auscúlt , vb . I . Tranz . ( Med . ) A asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii și ale plămânilor în vederea stabilirii unui diagnostic ; a asculta

 

AUDITOR

AUDITÓR , - OÁRE , auditori , - oare , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care ascultă un curs , o conferință , un concert ; ascultător , auzitor . [ Pr : a -

 

AUTORITAR

AUTORITÁR , - Ă , auroritari , - e , adj . Căruia îi place să uzeze ( și uneori să abuzeze ) de dreptul de a comanda , de a da dispoziții ; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat . Om

 

AUZI

... A percepe sunetele , zgomotele cu ajutorul auzului . 2. Tranz . ( La imper . ) A lua seama la cele ce se spun ; a asculta . Ia auzi ce - ți spun ! 3. Intranz . și tranz . ( Interogativ ) A înțelege , a pricepe . 4. Tranz . și intranz . A afla ...

 

CIULI

... a - și încorda auzul ) . 2. Fig . ( Despre oameni ) A - și încorda auzul pentru a desluși un zgomot , a asculta

 

DAR

DAR ^2 , daruri , s . n . I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva , în semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin . DAR ^1 conj . , adv . A. Conj . I. ( Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative ) 1. ( Arată o opoziție ) Cu toate acestea , totuși . 2. ( Arată o piedică ) Însă . Ascult , dar nu înțeleg . 3. ( Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte ) Mai mult decât atât , cu atât mai mult , darămite . Munte cu munte se întâlnește , dar om cu om . II. ( În propoziții conclusive ) Prin urmare , așadar , deci . Revin dar la primele idei . III. ( Introduce o propoziție interogativă ) Oare ? Dar ce vreți voi de la mine ? IV. ( Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă , întărește înțelesul acestuia ) Mă voi apuca serios de lucru , dar serios ! B. Adv . ( Înv . și reg . ) Da , așa ,

 

DISCOTECĂ

DISCOTÉCĂ , discoteci , s . f . 1. Colecție de discuri ( 4 ) ; p . ext . mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții ; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor ^1 . 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se

 

   Următoarele >>>