Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BOIEREȘTE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 35 pentru BOIEREȘTE.
... BOIERÉSC , - EÁSCĂ , boierești , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține boierilor , privitor la boieri
... cineva ( în raport cu acesta ) ; rudă . 3. ( Înv . și pop . ) Rând de oameni din aceeași generație ; generație . 4. ( La pl . ; în evul mediu ) Mulțime de boieri ; clasă boierească ; familie boierească ; descendenți ai unor boieri mari . 5. Categorie de oameni care au aceeași profesiune sau anumite însușiri ori interese comune . 6. Specie , gen , varietate , fel , soi . II. Adv . ( Reg , și ...
ȘAI s . n . Un fel de postav alb , fin , din care se făceau veșminte boierești și din care se mai fac pantaloni în unele regiuni ale
BINÍȘ , binișuri , s . n . Haină boierească lungă de ceremonie , cu mânecile largi și despicate , strânsă pe bust și largă în poale , căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari . [ Var . : ( înv . și reg . ) beníș s .
BOIERÍ , boieresc , vb . IV . 1. Tranz . ( Înv . ) A conferi cuiva titlul de boier , a da cuiva o boierie . 2. Refl . ( Fam . ) A trăi , a se comporta ca un boier , a avea pretenții de
... BOIERÍME s . f . Totalitatea boierilor ; mulțime de boieri
CAPÓT^3 , capoate , s . n . ( Înv . ) Un fel de manta boierească sau militară . CAPÓT^2 , capoate , s . n . 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă , de obicei lungă până la călcâie ; halat . 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave . CAPÓT^1 adj . A face ( Înv . ; în limbajul jucătorilor de cărți ; în expr . ) ( pe cineva ) capot = a nu lăsa ( pe cineva ) să facă o levată la jocul de cărți ; p . ext . a câștiga un mare avantaj asupra cuiva , a - l da
CEPCHÉN , cepchene , s . n . ( Înv . ) Haină boierească scurtă , cu mânecile despicate , care se purta pe
CERDÁC , cerdace , s . n . 1. Mic pridvor , uneori închis cu geamlâc , situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri ; galerie deschisă , mărginită de stâlpi ( la vechile case boierești sau la mănăstiri ) ; verandă , pridvor . 2. ( Înv . ) Clădire izolată , cu o singură încăpere , așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți , care permite o vedere generală asupra împrejurimilor . 3. Acoperiș făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci . [ Var . : ceardák s .
CHELÁR , chelari , s . m . Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării
CONÁC , conace , s . n . I. 1. Casă boierească la țară , pe o moșie . 2. Reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect , a unui vizir sau a unui pașă ; cartier oficial . II. ( Înv . ) 1. Loc de popas ; popas . 2. Distanță de la un loc de popas la altul . 3. Interval de timp egal cu o jumătate de