Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BOTANICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru BOTANICĂ.

BOTANIC

BOTÁNIC , - Ă , botanici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor , al originii și evoluției lor etc . 2. Adj . Care aparține botanicii ( 1 ) , care se referă la

 

ALGOLOGIE

ALGOLOGÍE s . f . Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul

 

BOTANIST

BOTANÍST , - Ă , botaniști , - ste , s . m . și f . 1. Specialist în botanică (

 

CARPOLOGIE

CARPOLOGÍE s . f . Parte a botanicii care se ocupă cu studiul

 

DENDROGRAFIE

DENDROGRAFÍE s . f . Parte a botanicii care se ocupă cu studiul arborilor ;

 

FAMILIE

FAMÍLIE , familii , s . f . 1. Formă socială de bază , întemeiată prin căsătorie , și care constă din soț , soție și din descendenții acestora . 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr - un strămoș comun ; neam , descendență . 3. Fig . Grup larg de oameni , de popoare etc . cu interese și idealuri comune . 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie , inferioară ordinului , care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune . 5. Grup de cuvinte , derivate și compuse , formate de la același cuvânt de

 

GEOBOTANIC

GEOBOTÁNIC , - Ă , geobotanici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru . 2. Adj . Referitor la geobotanică , de geobotanică . [ Pr . : ge -

 

IERBAR

IERBÁR^2 , ierbare , s . n . Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor ; rumen ^1 . - Iarbă + suf . - ar . IERBÁR^1 , ierbare , s . n . Colecție de plante uscate , presate între foi de hârtie ( sugativă ) , păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice , constituind un material pentru studiile de botanică ; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție . [ Var . : ( rar ) herbár s . n . ] - Iarbă + suf . - ar ( după fr .

 

LICHENOLOGIE

LICHENOLOGÍE s . f . Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul

 

MICOLOGIE

MICOLOGÍE s . f . Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul

 

ORDIN

ÓRDIN , ordine , s . n . 1. Dispoziție obligatorie , scrisă sau orală , dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai ; poruncă . 2. Decorație superioară medaliei . 3. Categorie sistematică în zoologie și în botanică , superioară familiei și inferioară clasei . 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli , pentru a forma un ansamblu armonios și regulat . 5. Comunitate monahală întâlnită în diverse religii , care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective . 6. Rang , categorie ( după

 

   Următoarele >>>