Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CERȘETOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru CERȘETOR.

CERȘETORIE

... cerșetorii , s . f . Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei ; strângere de pomeni ca mijloc de existență ; cerșetorit , cerșit . [ Var . : cerșitoríe s . f . ] - Cerșetor

 

CERȘETORESC

... CERȘETORÉSC , - EÁSCĂ , - EÁSCĂ , cerșetorești , adj . De cerșetor . - Cerșetor

 

CERȘETORIME

... CERȘETORÍME s . f . Mulțime de cerșetori . [ Var . : cerșitoríme s . f . ] - Cerșetor

 

CERȘI

... 1. Intranz . și tranz . A cere de pomană ; a cerșetori . 2. Intranz . A cere ceva cu stăruință ( ca un cerșetor

 

CERȘETORI

... CERȘETORÍ , cerșetoresc , vb . IV . Tranz . și intranz . A cerși ; a cere ( ca un cerșetor

 

CERȘETORIT

CERȘETORÍT s . n . ( Rar ) Cerșetorie . [ Var . : cerșitorít s . n . ] - V.

 

CERȘITOR

... CERȘITÓR , - OÁRE - OÁRE s . m . v . cerșetor

 

CERȘITORI

CERȘITORÍ vb . I . v .

 

DERVIȘ

... DERVÍȘ , derviși , s . m . Călugăr musulman ( cerșetor

 

LUMPENPROLETARIAT

LUMPENPROLETARIÁT s . n . ( În terminologia marxistă ) Categorie de oameni declasați ( cerșetori , vagabonzi , aventurieri ) proveniți din diferite pături sociale , ca urmare a șomajului și a pauperizării . [ Pr . : - ri -

 

   Următoarele >>>