Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOMINANTĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru DOMINANTĂ.
DOMINÁNT , - Ă , dominanți , - te , adj . , s . f . 1. Adj . Care domină . 2. S . f . Trăsătură caracteristică a unei lucrări , a unui proces etc . 3. S . f . ( Muz . ) Treapta a cincea a modului major și a modului minor ; acord compus pe această
ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a
SUPRADOMINÁNTĂ , supradominante , s . f . ( Muz . ) 1. Treapta a șasea a modului major și minor , situată la o sextă superioară față de tonică și la o secundă superioară față de dominantă . 2. Acord construit pe această treaptă . - Supra - +
ASERVÍ , aservesc , vb . IV . Tranz . A supune un grup social , un popor , o țară unor interese străine sau unei clase
... COVÂRȘITÓR , - OÁRE , covârșitori , - oare , adj . Care covârșește ; copleșitoare ; p . ext . foarte mare , dominant
... DOMINÁNȚĂ , dominanțe , s . f . Însușirea de a fi dominant
... DOMINATÓR , - OÁRE , dominatori , - oare , adj . ( Rar ) Dominant
GRÁNGUR , granguri , s . m . 1. Pasăre cântătoare migratoare , cu penele galbene - aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă ( la bărbătuș ) ori de culoare verzuie pe corp , cu pântecele alb și aripile sure ( la femelă ) ( Oriolus oriolus ) . 2. ( Peior . ) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă ( în rândurile clasei dominante ) ; ștab . [ Var . : ( pop . ) gángur , grángor , grángure s .
... IMPÉRIU , imperii , s . n . 1. Stat monarhic care are în frunte un împărat ; împărăție . 2. Teritoriu cuprinzând un stat dominant
MISIONÁR , - Ă , misionari , - e , s . m . și f . Persoană ( de obicei călugăr sau preot ) trimisă să răspândească creștinismul în țări cu altă religie dominantă . [ Pr . : - si -
MISIÚNE , misiuni , s . f . 1. Însărcinare , împuternicire dată cuiva , sarcină de a face un anumit lucru . 2. Grup de persoane ( oficiale ) trimis într - o țară străină cu un anumit scop ( de obicei diplomatic ) ; delegație . 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă ; instituție religioasă dintr - o asemenea țară , prin care se propagă creștinismul . 4. Rol , rost , datorie , menire . [ Pr . : - si - u - . - Var . : ( 1 , înv . ) mísie s .