Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂRĂ IDEI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru FĂRĂ IDEI.

ALUZIE

... ALÚZIE , aluzii , s . f . Cuvânt , expresie , frază prin care se face o referire la o persoană , la o situație , la o idee , fără

 

ECLECTISM

... hibridă a unor puncte de vedere sau concepții eterogene sau opuse ; lipsă de consecvență în convingeri , în teorii . 2. Sistem de gîndire neunitar , care , fără

 

FRAZEOLOGIE

... FRAZEOLOGÍE , frazeologii , s . f . 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele . 2. Fig . Vorbărie fără

 

SEAMĂ

... SEÁMĂ s . f . 1. ( În loc . și expr . ; exprimă ideea de calcul mintal , o judecată , o constatare , o observație ) De bună seamă = desigur , fără îndoială . Mai cu seamă = mai ales , îndeosebi . A - și da seama = a constata , a se lămuri , a pricepe ...

 

PRECONCEPUT

... PRECONCEPÚT , - Ă , preconcepuți , - te , adj . ( Despre idei sau păreri ) Admis , adoptat dinainte , fără

 

SIMPATIZANT

... SIMPATIZÁNT , - Ă , simpatizanți , - te , s . m . și f . Persoană care împărtășește ideile , sentimentele și aspirațiile unei grupări politice , artistice , ale unei asociații sportive etc . , fără

 

PREJUDECATĂ

... PREJUDECÁTĂ , prejudecăți , s . f . Părere , idee preconcepută ( și adesea eronată ) pe care și - o face cineva asupra unui lucru , adoptată , de obicei , fără

 

DAR

... DAR ^2 , daruri , s . n . I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva , în semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație ... sau părți de propoziție adversative ) 1. ( Arată o opoziție ) Cu toate acestea , totuși . 2. ( Arată o piedică ) Însă . Ascult , dar nu înțeleg . 3. ( Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte ) Mai mult decât atât , cu atât mai mult , darămite . Munte cu munte se întâlnește , dar om cu om . II ...

 

TIRADĂ

... TIRÁDĂ , tirade , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Parte dintr - un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg ( și cu emfază ) o idee , o teză . 2. Fragment dintr - o operă literară ( dramatică ) , de întindere mai mare , caracterizată printr - o deosebită intensitate afectivă , spus fără

 

LUA

... a smulge , a desprinde . 2. A scoate ceva în cantitate limitată . 3. A deposeda pe cineva de un lucru ( fără intenție de a și - l însuși ) . III. 1. A - și însuși ceea ce i se cuvine , a pune stăpânire ...

 

LUPTĂ

... LÚPTĂ , lupte , s . f . 1. Încăierare , bătaie între două ( sau mai multe ) persoane ( de obicei fără folosirea armelor ) , care caută să se învingă una pe alta ( sau unele pe altele ) . 2. Ciocnire armată între două forțe inamice ; bătălie . 3. Străduință depusă ... a învinge o greutate , o nevoie sau pentru a se apăra . 4. Străduință depusă de cineva pentru a combate o idee

 

   Următoarele >>>