Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FEROMAGNETIC
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru FEROMAGNETIC.
... cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6. Piesă a ...
... SIMFÉR s . n . Material feromagnetic constituit din pulbere de metal feromagnetic
ÎNTREFIÉR , întrefieruri , s . n . Porțiune neferomagnetică a unei laturi de circuit magnetic mărginită de fețele apropiate ale unor porțiuni feromagnetice ale laturii . - Între ^2 + fier ( după fr .
FEROMAGNETÍSM s . n . 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă , intensă și de același sens cu câmpul magnetic . 2. Ansamblul fenomenelor
FIER , fiare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. Element chimic , metal greu , de culoare cenușie , maleabil , ductil , cu proprietăți feromagnetice , care , aliat cu carbonul sau cu alte elemente , se folosește pe scară largă în industrie ; ( impr . ) oțel ( moale ) . 2. Numele mai multor unelte , instrumente etc . sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă ; a ) ( adesea determinat prin " de călcat " ) unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor ; b ) ( adesea determinat prin " de frizat " ) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului ; c ) ( adesea determinat prin " de plug " ) fiecare dintre cuțitele plugului ; d ) clește cu care se iau cărbunii din foc ; e ) ( adesea determinat prin " roșu " ) unealtă , vergea sau bucată de fier înroșită la foc , cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului ; f ) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă ; p . ext . sabie . 3. ( La pl . ) Lanțuri , cătușe cu care sunt legați prizonierii ,
MAGNÉT , magneți , s . m . Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice ; corp metalic căruia i s - a transmis calitatea , permanentă sau temporară , de a atrage obiectele de
... MAGNÉTIC , - Ă , magnetici , - ce , adj . ( Despre forțe , fenomene ) Care se referă la magnet sau la magnetism ; ( despre corpuri ) care este feromagnetic
... MAGNETOFLÉX s . n . Aliaj feromagnetic
MAGNETOFÓN , magnetofoane , s . n . Aparat care înregistrează și reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi speciale , acoperite cu o substanță
... MÁGNICO s . n . Aliaj feromagnetic