Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIXÂND

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 337 pentru FIXÂND.

FIXAT

... FIXÁT , - Ă , fixați , - te , adj . Imobil , nemișcat , neclintit . V. fixa

 

FURCĂ

FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din

 

APLICĂ

APLÍCĂ , aplice , s . f . 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect , a unui perete etc . 2. Corp de iluminat care se fixează pe

 

CARABINĂ

CARABÍNĂ , carabine , s . f . 1. Pușcă ( cu țeava ghintuită ) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită . 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc , care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte . 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a

 

FEREASTRĂ

FEREÁSTRĂ , ferestre , s . f . 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri , al unui vehicul etc . pentru a permite să intre aerul și lumina ; ansamblu format dintr - un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri , montat în deschizătura amintită ; ansamblu format de această deschizătură , împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele . 2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană . 3. Fig . ( Fam . ) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui

 

LEGĂTURĂ

LEGĂTÚRĂ , legături , s . f . I. 1. Legare ; mod de a uni două corpuri , prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt ; joncțiune . 2. Mijloc de comunicare ( aeriană , telegrafică etc . ) . 3. Piesă , dispozitiv , obiect ( flexibil ) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte , cu care este fixat , imobilizat cineva sau ceva . 4. Basma . 5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte . 6. Obiecte legate împreună ( într - o pânză sau cu o sfoară , o curea etc . ) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor ; sarcină , boccea ; mănunchi . II. Fig . 1. Relație între fenomene , persoane , colectivități etc . 2. Relație de rudenie , de dragoste sau de prietenie . 3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane , instituții , state etc . 4. ( Înv . ) Acord , înțelegere , convenție . 5. Concordanță între părțile unei expuneri , ale unei argumentări . 6. ( În loc . prep . ) În legătură cu . . . = referitor

 

LISĂ

LÍSĂ , lise , s . f . 1. Bară orizontală de lemn , de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade . 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui

 

NART

NART , narturi , s . n . 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse , pe vite etc . 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate ; p . ext . preț al unei mărfi . 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într - o zi pe moșia

 

RĂDĂCINĂ

RĂDĂCÍNĂ , rădăcini , s . f . 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare ; ( pop . ) parte a plantei aflată în pământ , indiferent de structura și funcțiile pe care le are . 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într - un țesut . Rădăcina unui dinte . 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului ;

 

SOROC

SORÓC , soroace , s . n . ( Pop . ) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații ; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru . 2. Dată , fixată în practica creștină , când se pomenesc morții ; slujbă religioasă care se face cu acest prilej . 3. ( Rar ) Margine , limită . 4. Rost , socoteală ,

 

SPETEAZĂ

SPETEÁZĂ , speteze , s . f . 1. Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , de care își reazămă spatele cel care șade ; spătar ^1 , rezemătoare . 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect : a ) fiecare dintre aripile morii de vânt ; b ) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă ; c ) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car ; d ) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului ; e ) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături ; f ) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut ; g ) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie ; h ) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele . - Spată + suf . -

 

   Următoarele >>>