Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLĂCĂU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru FLĂCĂU.

FLĂCĂI

... FLĂCĂÍ , flăcăiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A trăi ca flăcău ( neînsurat ) ; a - și petrece tinerețea ca flăcău

 

FLĂCĂIAȘ

... FLĂCĂIÁȘ , flăcăiași , s . m . Diminutiv al lui flăcău ; flăcăuș . [ Pr . : - că - iaș . - Var . : flăcăuás s . m ] - Flăcău

 

FLĂCĂIANDRU

... FLĂCĂIÁNDRU , flăcăiandri , s . m . Flăcău mai tânăr ; adolescent , flăcăuan . [ Pr . : - că - ian - . - Var . : flăcăuándru s . m ] - Flăcău

 

FLĂCĂIME

... FLĂCĂÍME s . f . ( Rar ) Mulțime de flăcăi . - Flăcău

 

VOINICESC

... VOINICÉSC , - EÁSCĂ , voinicești , adj . , s . f . art . I. Adj . 1. De voinic , vitejesc ; p . ext . eroic , legendar . 2. De flăcău , de bărbat ; bărbătesc . 3. ( Înv . ) Ostășesc . II. S . f . art . 1. Fel de a înota , care constă în întinderea alternativă a brațelor ...

 

BĂIAT

... BĂIÁT , băieți , s . m . 1. Copil de sex bărbătesc . 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei ; p . ext . adolescent , flăcău

 

CĂLȚUNAR

... CĂLȚUNÁR , călțunari , s . m . ( Reg . ) Flăcău

 

CĂLUȘ

CĂLÚȘ , călușuri , s . n . 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal , spre a - l forța să țină gura deschisă ; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane , pentru a o împiedica să strige . 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn . 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială , pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical ; scaun . 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează ; șevalet . 5. Utilaj de foraj , pentru rotirea prăjinilor , folosit în forajul prin percuție sau în cel manual . 6. ( De obicei art . ) Numele unui dans popular cu figuri variate , jucat ( în preajma Rusaliilor ) de un grup de flăcăi ; melodie după care se execută acest dans ; călușar ( 1 ) , călușel ( 4 ) . - Cal + suf . -

 

CĂLUȘAR

CĂLUȘÁR , călușari , s . m . 1. ( La pl . art . ) Căluș ( 6 ) . 2. ( La pl . ) Grup de dansatori care , în săptămâna Rusaliilor , execută ( la sate ) jocul tradițional denumit călușul ; ( și la sg . ) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans . - Căluș + suf . -

 

COLĂCAR

COLĂCÁR , colăcari , s . m . ( Pop . ) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc ( călare ) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă . [ Var . colăcér s . m . ] - Colac + suf . -

 

COLIND

COLÍND , colinde , s . n . Faptul de a colinda . 1. Obiceiul de a colinda . 2. Cântec tradițional cântat de cete de copii , de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou ; colindă . 3. Umblet din loc în loc , întrerupt de

 

   Următoarele >>>