Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GERMANIC
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentru GERMANIC.
ȘVAB ^2 , - Ă , șvabi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Nume generic dat coloniștilor germani , francezi , italieni , spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania , prin sec . XVIII ; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști . 2. Adj . Care aparține șvabilor ^2 ( 1 ) , privitor la șvabi ^2 . ȘVAB ^1 , șvabi , s . m . Numele a două insecte din ordinul ortopterelor , care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare : a ) insectă lată , moale , de culoare neagră - cafenie , care miroase urât ; libarcă , gândac - de - bucătărie , gândac - negru ( Blatta orientalis ) ; b ) insectă mică , de culoare galbenă - roșcată ( Phyllodromia
ALEMÁNI s . m . pl . Numele unor triburi germanice care au trăit ( prin secolele III - VI ) în regiunea Rinului . [ Var . : alamáni s . m .
ÁNGLI s . m . pl . Populație germanică care , în sec . V , a cucerit estul Insulelor Britanice , dând numele ei acestui
ANGLO - SAXÓN , - SAXÓN , - Ă , anglo - saxoni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec . V - VI ; ( și la sg . ) persoană care face parte din una dintre aceste populații . 2. Adj . Care aparține anglo - saxonilor (
BATÁV , - Ă , batavi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Populație germanică ce locuia , în antichitate , pe teritoriul Olandei de azi ; ( și la sg . ) persoană care a aparținut acestei populații . 2. Adj . Care aparține batavilor ( 1 ) , referitor la
... CÍMBRI s . m . pl . Trib germanic
CORHÁN , corhani , s . m . Insectă mică , de culoare galben - roșiatică , care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare ( Blatta germanica ) ; șvab . - Et .
DÚCE^2 , duci , s . m . 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat ; persoană având acest titlu . 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului ; persoană având acest titlu . 3. Conducător militar la triburile germanice . DÚCE^1 , duc , vb . III I. Tranz . 1. A transporta ceva sau pe cineva într - un anumit loc , a lua ceva sau pe cineva dintr - un loc și al pune în altul . 2. A lua pe cineva cu sine spre a - l conduce , a - l îndruma , a - l introduce undeva ; a conduce . 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva ; p . ext . a apropia de cineva sau ceva . Duce lingura la gură . 4. A transmite vești , vorbe , răspunsuri , salutări etc . 5. A - și petrece viața , zilele etc . într - un anumit fel ; a trăi . 6. A îndura , a suporta , a răbda , a suferi . 7. A purta războaie , lupte , tratative etc . 8. A depune , a presta o muncă . 9. A trage , ...
ELF , elfi , s . m . ( În mitologia popoarelor germanice ) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic , binevoitor sau răuvoitor , care simbolizează forțele naturii ( apa , focul , pământul
FIRICÍCĂ , firicele , s . f . Plantă erbacee cu peri lânoși , frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii ( Filago germanica ) . - Fir + suf . -