Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRĂBIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentru GRĂBIT.

GRĂBIRE

... GRĂBÍRE , grăbiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) grăbi ; grabă . V. grăbi

 

ÎNTINS

ÎNTÍNS^2 , - Ă , întinși , - se , adj . 1. Încordat , lungit ( prin tragere de unul sau de ambele capete ) . 2. Desfășurat în lungime sau pe toată suprafața . 3. ( Despre piei , țesături etc . ) Fără crețuri sau îndoituri ; netezit , neted . 4. ( Despre mers , zbor etc . ; adesea adverbial ) Care duce direct la țintă ; p . ext . încordat , grăbit , zorit ^2 . 5. ( Despre elemente care formează un șir ) Care prezintă o succesiune neîntreruptă . 6. Cu suprafață mare , vast . ÎNTÍNS^1 , întinsuri , s . n . Spațiu larg ; suprafață ; întindere . - V.

 

ACCELERA

... ACCELERÁ , accelerez , vb . I . Tranz . 1. A iuți , a grăbi

 

ACCELERAT

ACCELERÁT , - Ă , accelerați , - te , adj . Care este iuțit , grăbit ; care are o frecvență mai mare decât cea normală . Ritm accelerat . Respirație accelerată . V.

 

AGITA

AGITÁ , agít , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) mișca repede încoace și încolo ; a ( se ) clătina , a ( se ) zgudui ; a ( se ) frământa . 2. Refl . ( Fam . ) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate , sub impulsul unor enervări . 3. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) frământa , a ( se ) zbuciuma . 4. Tranz . Fig . A ridica masele ( la revoltă ) , a ațâța , a

 

AGITAȚIE

AGITÁȚIE , agitații , s . f . 1. Mișcare intensă încoace și încolo de oameni , de vehicule etc . 2. Stare de neliniște excesivă , de tulburare , de tensiune nervoasă ( manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate ) . 3. ( Și în sintagma agitație politică ) Mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate , prin mass - media , întruniri etc . [ Var . : ( înv ) agitațiúne s .

 

ALERGA

... 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a - l ajunge , a - l prinde . 3. A se grăbi într - o direcție sau către un scop . 4. A umbla de colo până colo , fără o țintă precisă . 5. A participa ...

 

BIOCATALIZATOR

BIOCATALIZATÓR , biocatalizatori , s . m . Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii . [ Pr . : bi - o - ] - Bio - + catalizator ( după fr .

 

BRUSCA

... I . Tranz . 1. A trata pe cineva cu asprime , fără menajamente ; a repezi ; a bruftui . 2. A grăbi

 

CATALIZĂ

CATALÍZĂ , catalize , s . f . Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică , sub influența unor

 

   Următoarele >>>