Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSULTĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru INSULTĂ.
... INSULTÁT , - Ă , insultați , - te , adj . Căruia i s - a adus o insultă ; jignit , ofensat . - V. insulta
INSULTÁ , insúlt , vb . I . Tranz . A aduce cuiva o insultă ; a ofensa , a
... INSULTĂTÓR , - OÁRE , insultători , - oare , adj . Care insultă ; jignitor , ofensator , injurios . - Insulta
... INSULTÁRE , insultări , s . f . Acțiunea de a insulta și rezultatul ei ; insultă . - V. insulta
... ULTRAGIÁ , ultragiez , vb . I . Tranz . A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii , a comite un ultraj ; p . gener . a jigni , a insulta
ÎNFRUNTÁRE , înfruntări , s . f . Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei . 1. Mustrare , dojană aspră ; p . ext . jignire , insultă . 2. Rezistență hotărâtă ; opunere îndrăzneață . V.
ÎNGHIȚÍ , înghít , vb . IV . Tranz . I. A face să treacă mâncarea , băutura etc . în stomac prin faringe și esofag ; p . ext . a mânca , a devora . II. Fig . 1. ( Despre pământ , apă etc . ) A face să dispară ceva ( cuprinzând în sine ) ; a cuprinde , a învălui din toate părțile . 2. A citi repede și cu lăcomie o carte , un text scris . 3. A răbda , a îndura fără ripostă o necuviință , o insultă etc . 4. A omite cuvinte sau silabe ( din cauza unui defect de
AFRÓNT , afronturi , s . n . Insultă , jignire , ofensă , adusă cuiva în
BATJÓCURĂ , batjocuri , s . f . Luare în ras , bătaie de joc ; vorbă , faptă , lucru de râs , de ocară , de
BEȘTELÍ , beștelesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A face pe cineva de ocară , a mustra pe cineva cu ocări , cu insulte . - Et .