Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MISTICĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru MISTICĂ.
MÍSTIC , - Ă , mistici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care aparține misticismului , care se referă la misticism ; care vădește misticism . 2. S . m . și f . Adept al misticismului . 3. Adj . Care are un înțeles ascuns ; care rămâne neînțeles ; inexplicabil pe cale rațională ; secret , tainic . 4. S . f . Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică ( 1 ) ; p . ext .
ALOGÍSM s . n . Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică , susținut de sceptici , mistici și
... ANAGOGÍE s . f . Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic
ANTROPOMORFÍSM s . n . Credință mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente
CHIETÍSM s . n . Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului . [ Pr . : chi - e . - Var . : cvietísm s .
GNOSTICÍSM s . n . Curent filozofic - religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale , susținând posibilitatea unei cunoașteri
METENSOMATÓZĂ s . f . ( Rar ) Concepție mistică potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diferite corpuri spre a se apropia de
NEOPLATONÍSM s . n . Doctrină filozofică din sec . III - VI ai cărei adepți reluau filozofia lui Platon , încercând s - o concilieze cu concepțiile mistice - religioase din Orient . [ Pr . : ne -
RUBAIÁT , rubaiate , s . n . Catren persan care exprimă o idee mistică sau filozofică . [ Pr . : - ba - iat . - Var . : rubái s .
SOÁRTĂ , sorți , s . f . 1. ( În concepțiile mistice ) Forță supranaturală despre care se crede că hotărăște irevocabil , fatal , toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor ; destin , fatalitate , noroc , scrisă , ursită . 2. Totalitatea evenimentelor ( accidentale sau nu ) care compun viața ( sau o parte a vieții ) unei ființe ( umane ) ; condiție de
STRÁJĂ , străji , s . f . 1. Pază , apărare , scut . 2. ( Azi rar ) Paznic , străjer , santinelă . 3. ( În sintagma ) Foaie de strajă = prima foaie a unei cărți , înaintea paginii de titlu . 4. Fiecare din cei patru stâlpi de la colțurile unei case de bârne . 5. Apărătoare la mânerul unei săbii . 6. Vamă prin care , după mistica religioasă creștină , se presupune că trece sufletul mortului , înainte de a ajunge în fața judecății . 7. Sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește . [ Var . : ( reg . ) streájă s .