Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MULȚUMITĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentru MULȚUMITĂ.
MERSÍ interj . ( Franțuzism ) Mulțumesc . - V. merci . MERSÍ interj . ( Franțuzism )
... MULȚUMÍRE , mulțumiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mulțumi ; exprimare a recunoștinței ; răsplătire . V. mulțumi
MULȚUMÍT , - Ă , mulțumiți , - te , adj . , s . f . , prep . 1. Adj . Care se simte bine , căruia nu - i lipsește nimic ; satisfăcut , îndestulat . 2. S . f . ( Înv . și pop . ) Recunoștință ( exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale ) ; ( concr . ) ceea ce se oferă drept răsplată . 3. S . f . ( Înv . și pop . ) Bucurie , satisfacție . 4. Prep . ( În forma mulțumită ; construit cu dativul ) Datorită . . . , cu ajutorul . . . , prin intermediul . . . [ Var . : ( reg . ) mulțămít , - ă
ÎMPĂCÁ , împác , vb . I . 1. Tranz . și refl . recipr . ( De obicei urmat de determinări introduse prin prep . " cu " ) A restabili raporturi de prietenie , de înțelegere cu cineva ; a ( se ) reconcilia , a ( se ) împăciui . 2. Tranz . A liniști , a potoli , a calma pe cineva mulțumindu - l , dându - i satisfacție . 3. Refl . recipr . A trăi în bună înțelegere cu cineva ; a se învoi , a se îngădui cu
ÎMPĂCÁT , - Ă , împăcați , - te , adj . Liniștit , mulțumit , satisfăcut . - V.
BUN , - Ă , buni , - e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil . 2. ( Despre mâncăruri și băuturi ) Gustos , apetisant , ales . 3. Bogat , abundent , îmbelșugat . 4. ( Despre miros ) Frumos , plăcut , agreabil . 5. Liniștit , tihnit , fără griji ; fericit . Viață bună . III. Adj . 1. Potrivit , apt pentru un anumit scop ; p . ext . care - și îndeplinește bine menirea . 2. ( Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor ) Care funcționează bine . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Care nu este uzat ; p . ext . nou , de sărbătoare . 4. De calitate superioară ; p . ext . de preț , scump , nou . 5. ( Despre bani ) Care are putere de circulație . IV. Adj . Înzestrat , talentat , priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; ...
... COMPLĂCEÁ , complác , vb . II . Refl . A găsi o mulțumire completă în ceva ; ( peior . ) a se mulțumi
CONTÉNT , - Ă , contenți , - te , adj . ( Latinism ) Mulțumit ,
DIFICÍL , - Ă , dificili , - e , adj . 1. Care prezintă dificultăți ; greu ( de făcut ) , anevoios , complicat , greu de rezolvat . 2. ( Despre persoane și despre caracterul lor ) Care se împacă greu cu alții , greu de mulțumit ; exigent , mofturos , capricios ;
DISPÚS , - Ă , dispuși , - se , adj . Aflat într - o situație sau într - o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru ; înclinat să . . . gata să . . . Expr . A fi ( bine ) dispus = a ) a avea bună dispoziție , a fi vesel , mulțumit ; b ) a fi ușor amețit de băutură . A fi rău ( sau prost ) dispus = a fi într - o stare sufletească rea . - V.
FILISTÍN , filistini , s . m . ( Livr . ) Om mulțumit de sine , fățarnic , laș ,