Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEUTRON
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru NEUTRON.
NEUTRÓNIC , - Ă , neutronici , - ce , adj . Care aparține neutronilor , care se referă la neutroni ; alcătuit din neutroni . [ Pr . : ne -
ÁLFA^2 s . m . invar . Plantă graminee originară din Algeria , din care se fac coarde , fibre etc . ( Stipa tenacissima ) . ÁLFA^1 s . m . invar . 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc , corespunzătoare sunetului " a " . 2. ( Fiz . ) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni , emisă de unele substanțe radioactive . Radiație alfa = radiație constituită din particule
ANTINEUTRÓN , antineutroni , s . m . ( Fiz . ) Antiparticulă a neutronului . [ Pr . : - ne -
BOMBARDÁ , bombardez , vb . I . Tranz . 1. A arunca un proiectil ( exploziv ) asupra unei ținte , a trage cu tunul într - un obiectiv . 2. A proiecta particule elementare ( neutroni , protoni etc . ) asupra unor nuclee
... DEUTERÓN , deuteroni , s . n . Nucleu al atomului de deuteriu , format dintr - un proton și un neutron
MODERATÓR , - OÁRE , moderatori , - oare , s . m . și f . , s . n . , adj . 1. S . m . și f . , adj . ( Element ) care moderează , ponderează , frânează , potolește . 2. Persoană care conduce o dezbatere , de obicei , publică , o masă rotundă , o emisiune cu mai mulți participanți . 3. S . n . Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism . 4. S . n . Substanță folosită pentru încetinirea mișcării
NUCLEÓN , nucleoni , s . m . Denumire generică pentru cele două particule elementare ( protonul și neutronul ) care alcătuiesc nucleele atomilor . [ Pr . : - cle -
NUCLÉU , nuclee , s . n . 1. ( Fiz . ) Particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni și neutroni , purtătoare de sarcini electrice pozitive , în care este concentrată aproape toată masa atomului . 2. ( Chim . ) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite , care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective . 3. ( Biol . ) Element constitutiv al celulei organice , de formă sferică sau ovoidală , situat în plasmă , având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei . 4. Fig . Element esențial , central al unui lucru , al unei
PLUTÓNIU s . n . Element chimic de sinteză , radioactiv , obținut din uraniu , capabil să întrețină reacții nucleare în lanț , întrebuințat la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu
TRITÓN^3 , tritoni , s . m . ( Fiz . ) Nucleu al atomului de tritiu , alcătuit dintr - un proton și doi neutroni . TRITÓN^2 , tritonuri , s . n . ( Muz . ) Interval melodic sau armonic de trei tonuri . TRITÓN^1 , tritoni , s . m . 1. Zeitate marină greacă , închipuită cu bust de om și cu coadă de pește . 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfățișarea unor mormoloci de broască , având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată ( Triturus ) . [ Acc . și :