Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLI-

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 57 pentru POLI-.

POL

POL ^1 , poli , s . m . 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc ... Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior . 7. Fig . Fiecare dintre punctele , situațiile etc . aflate la două extremități opuse . POL ^2 , poli , s . m . Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei , care a circulat în țara noastră ; douăzeci de lei ...

 

POLIȘ

PÓLIȘ s . m . ( Fam . ) Cârnat

 

POLIȚAI

POLIȚÁI , polițai , s . m . Șef al poliției într - un oraș de provincie sau într - o circumscripție de oraș mai mare , în vechea organizare a țării ;

 

POLIȚIE

POLÍȚIE , poliții , s . f . 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor . 2. Local în care se află instalată o poliție ( 1 ) . 3. ( La sg . ; colectiv ) Totalitatea polițiștilor ( 1 ) dintr - o poliție ( 2 ) ; reprezentanții poliției (

 

POLIȚIENESC

POLIȚIENÉSC , - EÁSCĂ , polițienești , adj . Care aparține sau este propriu poliției , privitor la poliție ; polițist . [ Pr . ; - ți - e - ] - Poliție + suf . -

 

POLIȚISM

POLIȚÍSM s . n . ( Rar ) Activitate întreprinsă de poliție ( 1 ) în vederea menținerii ordinii ; p . ext . fel de a fi , de a gândi , de a acționa în spirit polițienesc , brutal , violent . - Poliție + suf . -

 

POLIȚIST

POLIȚÍST , - Ă , polițiști , - ste s . m . , adj . 1. S . m . Agent de poliție ( 1 ) , funcționar de poliție . 2. Adj . Polițienesc . 3. Adj . ( Despre state sau regimuri politice ) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode

 

POLIȚMAISTRU

POLIȚMÁISTRU , polițmaiștri , s . m . ( Înv . )

 

POLIȚĂ

PÓLIȚĂ^1 , polițe , s . f . Suport de scândură fixat orizontal pe un perete , într - un dulap etc . , pe care se țin diferite obiecte . PÓLIȚĂ^2 , polițe , s . f . 1. ( În sistemul financiar ) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia ; trată . 2. ( În sintagma ) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare , prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale

 

POLAR

POLÁR , - Ă , polari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la cei doi poli ^1 ai Pământului , de la poli ^1 , caracteristic polilor ^1 ; din regiunea sau din zona polilor ^1 . 2. Adj . Privitor la polii ^1 unui magnet sau ai unei pile electrice . 3. Adj . ( Mat . ; în sintagma ) 4. Adj . ( Fil . ) Care se află într - un raport de polaritate , care prezintă polaritate . 5. S . f . Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica

 

   Următoarele >>>