Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRONUNȚAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 86 pentru PRONUNȚAT.

DECLARA

... spune , a afirma deschis , a face cunoscut . 2. Tranz . A considera , a califica drept . . . ; spec . a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească . A declara pe cineva repetent . 3. Tranz . ( În expr . ) A declara război = ( despre state ) a ... naștere , a apărea , a se ivi , a începe . 5. Refl . A lua atitudine , a se pronunța

 

PFI

PFI interj . 1. ( Pronunțat cu " i " prelungit ) Exclamație ( redând fluieratul omului ) care exprimă : a ) durere fizică ; b ) dezaprobare , nemulțumire ; mirare . 2. ( În forma pfiu ; pronunțat cu " u " prelungit ) Cuvânt care redă fluieratul sau șuieratul unui om , al unei mașini etc . [ Var . : pfiu interj . ] -

 

PRONUNȚABIL

... PRONUNȚÁBIL , - Ă , pronunțabili , - e , adj . ( Rar ) Care poate fi pronunțat . - Pronunța

 

PRONUNȚARE

... PRONUNȚÁRE , pronunțări , s . f . Acțiunea de a ( se ) pronunța și rezultatul ei . - V. pronunța

 

ROSTI

... ROSTÍ , rostésc , vb . IV . 1. Tranz . A articula , a pronunța sunete , cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A spune , a vorbi , a povesti ; a expune ...

 

SÂSÂIT

SÂSÂÍT^2 , - Ă , sâsâiți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care sâsâie ; ( despre cuvinte ) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete ( mai ales prin deformarea sunetului " ș " , pronunțat ca " s " ) . V. sâsâi . SÂSÂÍT^1 s . n . Sâsâire . V.

 

SILABISI

... SILABISÍ , silabisésc , vb . IV . Tranz . A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe ; p . ext . a pronunța

 

ÎNĂLȚA

... înălțimea ) . 4. Tranz . A construi , a clădi . A înălța o casă . 5. Tranz . A ridica vocea , tonul� pronunța

 

ÎNDRUGA

... în fire groase și puțin răsucite , necesare pentru anumite țesături ; p . ext . a toarce grosolan și în grabă . 2. ( Fam . ) A pronunța nedeslușit cuvintele , a îngăima ; a exprima prost ceva ; a fi fără șir la vorbă ; p . ext . a vorbi ...

 

ABULIE

ABULÍE , abulii , s . f . Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței ; nehotărâre ,

 

   Următoarele >>>