Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 67 pentru PU.

PU-PU-PUP

PU - PU - PU - PÚP interj . Cuvânt care imită strigătul pupezei . [ Var . : pu

 

PU-PUP

PU - PÚP - PÚP interj . v . pu - pu

 

PUȘCA

PUȘCÁ , pușc , vb . I . Tranz . și intranz . ( Înv . și pop . ) A

 

PUȘCARE

PUȘCÁRE , pușcări , s . f . ( Înv . și pop . ) Acțiunea de a pușca și rezultatul ei . - V.

 

PUȘCHEA

PUȘCHEÁ , pușchele , s . f . ( Pop . ) Veziculă dureroasă localizată pe mucoasa cavității bucale , mai ales pe limbă ;

 

PUȘCOAIE

PUȘCOÁIE , pușcoaie , s . f . ( Pop . ) Pușcoci . - Pușcă + suf . -

 

PUȘCOCI

PUȘCÓCI , pușcoace , s . n . Jucărie ce imită țeava de pușcă , făcută din lemn de soc sau din tulpină de cucută , cu care copiii împușcă cu gloanțe de câlți sau împroașcă cu apă ; pușcoaie ; pușcă de

 

PUȘKINIAN

PUȘKINIÁN , - Ă , pușkinieni , - e , adj . De Pușkin , al lui Pușkin ; în maniera lui Pușkin . [ Scris și : pușchinian . - Pr . : - ni - an ] - Pușkin ( n . pr . ) + suf . -

 

PUȘLAMA

PUȘLAMÁ , pușlamale , s . f . Om lipsit de caracter , prost crescut , care nu este capabil de nimic bun ; lichea , secătură ; om care trăiește din expediente , neavând o ocupație serioasă , stabilă ; derbedeu , haimana . - Et .

 

PUȘTAN

PUȘTÁN , puștani , s . m . ( Fam . ) Băiețandru . - Puști + suf . -

 

   Următoarele >>>