Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RÂNDUI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru RÂNDUI.

RÂNDUIALĂ

... RÂNDUIÁLĂ , rânduieli , s . f . 1. Faptul de a rândui ; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat ; p . ext . ordine . 2. Fel în care se desfășoară o acțiune , un sistem de organizare ... sau impus . 3. Ceremonial , forme statornicite ; datină , obicei , regulă . 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie . [ Pr . : - du - ia - ] - Rândui

 

RÂNDUIRE

... RÂNDUÍRE , rânduiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) rândui și rezultatul ei . - V. rândui

 

AȘEZA

... stabili într - o localitate , într - un loc . II. 1. Tranz și refl . A ( se ) pune într - o anumită ordine ; a ( se ) rândui , a ( se ) aranja . 2. Intranz . ( Pop . ) A pune la cale ; a proiecta , a plănui . III. Tranz . ( Rar ...

 

CÂNTA

CÂNTÁ , cânt , vb . I . 1. Intranz . și tranz . A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într - o melodie , într - un acord etc . 2. Intranz . și tranz . A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva , a elogia ( în versuri ) pe cineva sau ceva ; a descrie , a povesti ceva în versuri . 3. Tranz . ( Fam . ) A îndruga , a înșira vorbe

 

CHITI

... socoti , a chibzui ; a crede , a gândi . 2. Tranz . A potrivi , a aranja , a rândui

 

CLASA

... CLASÁ , clasez , vb . I . Tranz . 1. A aranja , a împărți , a rândui ceva ( după caractere distinctive ) pe clase sau categorii . 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care ...

 

DEȘTERNE

DEȘTÉRNE , deștérn , vb . III . ( Rar ) 1. Tranz . A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă ( cu obiectele rânduite pe ea ) . 2. Refl . A se întinde , a se desfășura , a se succeda ( pe dinaintea ochilor ) . [ Var . : diștérne vb . III ] - Des ^1 - + [ a ]

 

ORÂNDUIT

ORÂNDUÍT , - Ă , orânduiți , - te , adj . 1. Pus , așezat într - o anumită ordine ; aranjat , rânduit . 2. ( Înv . ) Împuternicit , învestit . 3. ( Înv . ) Stabilit , fixat , hotărât ,

 

ORDONA

... a cere , a pretinde , a dispune . 2. A pune în ordine , a aranja , a rândui

 

ORDONAT

ORDONÁT , - Ă ordonați , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Căruia îi place ordinea , care păstrează ordinea , dichisit ; p . ext . disciplinat , echilibrat . 2. ( Despre obiecte ) ( Pus ) în ordine , rânduit după anumite criterii ,

 

RÂNDAȘ

... RÂNDÁȘ , rândași , s . m . Om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într - o gospodărie ; servitor , slugă . - Rândui

 

   Următoarele >>>