Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂUFĂCĂTOR
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru RĂUFĂCĂTOR.
... BANDÍT , bandiți , s . m . Persoană care face parte dintr - o bandă ^1 de răufăcători ; tâlhar , răufăcător
... GÁNGSTER , gangsteri , s . m . Membru al unei bande de răufăcători ; p . gener . bandit , răufăcător
BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...
BÓUR , bouri , s . m . 1. Taur sălbatic , care trăia odinioară și în țara noastră , socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute ; bou sur ( Bos primigenius ) . 2. Vechea stemă a Moldovei , închipuind un cap de bour ( 1 ) . 3. ( Înv . ) Fier ( înroșit ) cu care se însemnau răufăcătorii , vitele , pietrele de hotar
CARCÁN , carcane , s . n . Guler de fier cu care răufăcătorii erau legați la stâlpul infamiei , în
... FĂCĂTÓR , - OÁRE , făcători , - oare , adj . , s . m . și f . ( Rar ) ( Persoană ) care face , creează , realizează ceva . Compuse : făcător - de - bine = binefăcător . Făcător - de - rele = răufăcător
... INTERDÍCȚIE , interdicții , s . f . 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte . 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător
PÓTERĂ , poteri , s . f . Ceată , grup de oameni ( în special arnăuți ) înarmați , care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci . [ Pl . și : potere . - Var . ( reg . ) pótiră s .
... A ajunge din urmă ( și a imobiliza ) pe cineva sau pe ceva care se mișcă , aleargă ; a captura ( un fugar , un răufăcător , un inamic ) . 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte ( reprobabile ) săvârșite pe ascuns ; a descoperi pe cineva cu o vină ...
RĂZBUNÁT , - Ă , răzbunați , - te , adj . Căruia i s - a făcut dreptate , i s - a dat satisfacție ( răufăcătorul fiind pedepsit ) ; ( despre fapte ) pedepsit , plătit . - V.