Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂZUIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru RĂZUIT.

RĂZUIRE

... RĂZUÍRE , răzuiri , s . f . Acțiunea de a răzui și rezultatul ei ; răzuială , răzăluială , răzăluire . - V. răzui

 

RĂZUITURĂ

... RĂZUITÚRĂ , răzuituri , s . f . Faptul de a răzui ; ( concr . ) ceea ce rămâne în urma răzuirii , rămășițe căzute în urma răzuirii . [ Pr . : - zu - i - ] - Răzui

 

ȘPĂCLUI

... ȘPĂCLUÍ , șpăcluiesc , vb . IV . Tranz . A aplica , a răzui

 

ȘPĂCLUIT

ȘPĂCLUÍT , - Ă , șpăcluiți , - te , adj . Răzuit , netezit cu șpaclul . - V.

 

ȘPACLU

ȘPÁCLU , șpacluri , s . n . Unealtă formată dintr - o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn , folosită la netezit sau la răzuit tencuiala , chitul

 

CUȚITOAIE

CUȚITOÁIE , cuțitoaie , s . f . 1. Instrument format dintr - o lamă ascuțită de oțel ( cu două mânere la capete ) , folosit în tâmplărie , dogărie , tăbăcărie etc . pentru cioplit , curățat , îndreptat , răzuit . 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă , prevăzută cu un mâner , folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor . [ Pr . : - toa - ie ] - Cuțit + suf . -

 

RĂȘPĂLUI

... RĂȘPĂLUÍ , rășpăluiesc , vb . IV . Tranz . A prelucra suprafețele corpurilor metalice sau nemetalice cu rașpelul ; a pili , a răzui

 

RĂȘPĂLUIT

RĂȘPĂLUÍT , - Ă , rășpăluiți , - te , adj . Pilit , răzuit , zgâriat cu rașpelul . - V.

 

RĂZĂLUI

... RĂZĂLUÍ , răzăluiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A răzui

 

RĂZĂLUIT

RĂZĂLUÍT , - Ă , răzăluiți , - te , adj . ( Reg . ) Răzuit . - V.

 

   Următoarele >>>