Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂZVRĂTIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru RĂZVRĂTIRE.

SEDIȚIOS

... SEDIȚIÓS , - OÁSĂ , sedițioși , - oase , adj . ( Livr . ) Care se revoltă împotriva unei autorități , care îndeamnă la răzvrătire , înclinat către răzvrătire , de răzvrătire

 

APOSTAZIE

... APOSTAZÍE , apostazii , s . f . 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă ; renegare a unei doctrine sau concepții . 2. Revoltă , răzvrătire

 

BURZULUIALĂ

... BURZULUIÁLĂ , burzuluieli , s . f . Faptul de a ( se ) burzului ; răzvrătire

 

DEMON

DÉMON , demoni , s . m . 1. Diavol , drac . 2. ( În scrierile romanticilor ) Personificare a eroismului , a curajului , a răzvrătirii și uneori a frumuseții

 

HAINIE

... HAINÍE , hainii , s . f . 1. Răutate , cruzime , câinoșenie ; dușmănie . 2. ( Înv . ) Trădare ; răzvrătire

 

HAINLÂC

... HAINLÂC , hainlâcuri , s . n . ( Înv . ) Răzvrătire

 

RĂSCOALĂ

... RĂSCOÁLĂ , răscoale , s . f . 1. Răzvrătire

 

REBELIUNE

... săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui , în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale ; p . ext . răzvrătire

 

REPRESALII

... luate de anumite organe de stat împotriva unor grupuri sociale , ca urmare a săvârșirii , de către acestea , a unor acte de răzvrătire

 

REVOLTĂ

... REVÓLTĂ , revolte , s . f . 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă ; indignare . 2. Răscoală spontană , neorganizată ; răzvrătire

 

   Următoarele >>>