Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RADIOCOMUNICAȚIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru RADIOCOMUNICAȚIE.
ANTÉNĂ , antene , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte , al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț . 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric ( folosit în radiocomunicații ) . 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg , spre a ține o parte din pânzele unei corăbii . 4. ( Fam . ; adesea la pl . ) Sursă de
ANTIFÁDING , adj . invar . ( Despre instalații de radiocomunicații ) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading . [ Pr :
ASIGNÁRE s . f . ( Rad . ) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații . - După fr .
BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...
RADIOAMATORÍSM s . n . Practicare a radiocomunicațiilor de către radioamatori . [ Pr . : - di - o - ] - Radioamator + suf . -
... RADIODIFUZIÚNE , radiodifuziuni , s . f . Radiocomunicație
RADIOELECTRICITÁTE s . f . Parte a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice , precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații , în radiolocație etc . [ Pr . : - di -
RADIOEMIȚĂTÓR , radioemițătoare , s . n . Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații ; emițător radio ^1 . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^1 - + emițător ( după fr . radio -
RADIOEMISIÚNE , radioemisiuni , s . f . 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații . 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri , programe culturale etc . [ Pr . : - di - o - e - mi - si - u - . - Var . : radioemísie s .
RADIOFRECVÉNȚĂ , radiofrecvențe , s . f . Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice , folosită în radiocomunicații . [ Pr . : - di -