Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUINĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentru RUINĂ.

RUINA

RUINÁ , ruinez , vb . I . Refl . și tranz . 1. A ( se ) preface în ruină , a ( se ) dărăpăna , a ( se ) degrada . 2. Fig . A - și pierde sau a face pe cineva să - și piardă averea , a sărăci sau a face să sărăcească ; a ( se )

 

RUINAT

RUINÁT , - Ă , ruinați , - te , adj . 1. Căzut în ruină ; dărăpănat . 2. Fig . Care și - a pierdut averea ; sărăcit , scăpătat . [ Pr . : ru -

 

RUINĂTOR

... RUINĂTÓR , - OÁRE , ruinători , - oare , adj . Care ruinează ; distrugător . [ Pr . : ru - i - ] - Ruina

 

RUINARE

... RUINÁRE , ruinări , s . f . Acțiunea de a ( se ) ruina și rezultatul ei . [ Pr . : ru - i - ] - V. ruina

 

DĂRÂMĂTURĂ

DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s . f . ] - Dărâma + suf . -

 

DĂRÂMAT

DĂRÂMÁT , - Ă , dărâmați , - te , adj . 1. Prăbușit , surpat ; ruinat ; fig . nimicit , distrus . 2. ( Despre copaci ) Cu ramurile , cu frunzele rupte . [ Var . : ( reg . ) dărmát , - ă

 

DĂRĂPĂNĂTOR

DĂRĂPĂNĂTÓR , - OÁRE , dărăpănători , - oare , adj . ( Rar ) Care ruinează , distruge . - Dărăpăna + suf . -

 

DĂRĂPĂNĂTURĂ

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ , dărăpănături , s . f . Construcție dărăpănată , în ruină . - Dărăpăna + suf . -

 

DĂRĂPĂNA

... DĂRĂPĂNÁ , dărápăn , vb . I . 1. Refl . ( La pers . 3 ) A se ruina , a se distruge ; p . ext . a se nărui , a se surpa . 2. Tranz . ( Reg . ) A - și smulge ...

 

DECAVA

... sau a lua ( cuiva ) toți banii , a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban , a ( se ) ruina

 

DEGRADA

... o stare de decădere . 4. Refl . ( Despre sisteme tehnice , obiecte , materiale ) A se strica , a se deteriora , a se ruina

 

   Următoarele >>>