Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru SCOR.

SCORȚAR

SCORȚÁR , scorțari , ( 1 , 2 ) s . m . , scorțare , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb , cu spinarea cenușie , cu pântecele galben , cu ciocul drept , tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată ( Sitta europaea ) . 2. S . m . Scorțărel . 3. S . n . ( Reg . ) Covor ( țărănesc ) ; scoarță . - Scoarță + suf . -

 

SCORȚOS

SCORȚÓS , - OÁSĂ , scorțoși , - oase , adj . 1. Care nu se îndoaie , care rămâne drept , lipsit de suplețe , țeapăn , tare , rigid ; a cărui suprafață prezintă asperități , care este aspru la pipăit ca o scoarță ( 1 ) . 2. ( Despre lemne , pământ etc . ) Cu o crustă groasă și aspră , cu

 

SCORȚĂREL

SCORȚĂRÉL , scorțărei , s . m . Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb , cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit , care își face cuibul în scorburi ; scorțar ( 2 ) , scorțăraș ( Certhia familiaris ) . - Scorțar + suf . -

 

SCORȚIȘOR

SCORȚIȘÓR , scorțișori , s . m . Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment sau în

 

SCORȚIȘORIU

SCORȚIȘORÍU , - ÍE , scorțișorii , adj . ( Rar ) De culoarea scorțișoarei . - Scorțișoară + suf . -

 

SCORȚIONERĂ

SCORȚIONÉRĂ , scorționere , s . f . Plantă erbacee perenă din familia compozeelor , cu rizom pivotant și cărnos , de culoare brună , cu frunze mari și flori galbene , cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile ( Scorzonera

 

SCORȚĂRAȘ

SCORȚĂRÁȘ , scorțărași , s . m . Scorțărel . - Scorțar + suf . -

 

SCORȚIȘOARĂ

SCORȚIȘOÁRĂ s . f . 1. Scoarța aromatică , de culoare roșcată - cenușie , a scorțișorului , folosită drept condiment și în medicină . 2. ( Reg . ) Vopsea roșie ( obținută din lemnul unui arbore exotic ) . - Scoarță + suf . -

 

SCORER

SCÓRER , scoreri , ( 1 ) s . m . , scorere , ( 2 ) s . n . 1. Persoană însărcinată cu evidența ( și afișarea ) scorului într - o întrecere sportivă . 2. S . n . Panou , tabel pe care se afișează scorul într - o întrecere

 

MARCAJ

MARCÁJ , marcaje , s . n . Acțiunea de a marca și rezultatul ei ; marcare . 1. ( Concr . ) Semn aplicat pe un obiect , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele . 2. ( Sport ) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă , pentru a - i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze ( 4 ) . 3. ( În sintagma ) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează scorul într - o competiție (

 

   Următoarele >>>