Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEVER

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru SEVER.

SEVERITATE

... SEVERITÁTE s . f . Însușirea de a fi sever

 

ASPRIME

ASPRÍME , asprimi , s . f . 1. Proprietatea de a fi aspru ^2 ( I 1 ) ; ( rar ) aspreală . 2. Fig . Atitudine severă față de cineva ; severitate ,

 

ASPRU

... acru . II. Fig . 1. ( Adesea adverbial ) Mare , intens , puternic , înverșunat . Vânt aspru . 2. Care provoacă suferințe , greu de îndurat . Aspră robie . 3. Lipsit de indulgență , sever

 

AUSTER

... AUSTÉR , - Ă , austeri , - e , adj . Sobru , cumpătat , sever

 

CATONIC

... CATÓNIC , - Ă , catonici , - ce , adj . ( Rar ) Aspru , sever

 

CAUDINE

CAUDÍNE adj . A trece pe sub furcile caudine ( În expr . ) = a impune învinsului condiții umilitoare ; fig . a supune unei critici severe . [ Pr . : ca - u - ] - După fr . [ fourches ] caudines , lat . [ fauce ]

 

CELULAR

CELULÁR , - Ă , celulari , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține celulei ( 1 ) , de natura celulei ; alcătuit din celule . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Regim celular = regim special la care sunt supuși , pe anumite perioade , deținuții în închisori , prin izolare severă în celule ( 4 ) individuale . 3. ( În telecomunicații ; în sintagma ) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie - recepție de mică putere , emițătoare - receptoare de tip releu , fiecare acoperind o celulă ( 7 ) , și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor . Telefon celular = aparat de emisie - recepție , folosit în telefonia celulară ; telefon mobil . II. S . n . Telefon celular , telefon mobil . Nu uita să - ți iei

 

CERBER

... 1. ( În mitologia greacă ) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete , care stătea la porțile infernului și păzea intrarea . 2. Fig . ( Livr . ) Paznic sever

 

CONDAMNARE

CONDAMNÁRE , condamnări , s . f . Faptul de a condamna . 1. Obligație impusă unei persoane , prin judecată , de a da , de a face sau de a nu face ceva . 2. Dezaprobare severă ; blam . - V.

 

DUR

... admisă pentru apele potabile industriale . 3. ( În sintagma ) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal . 4. Fig . Aspru ; sever

 

   Următoarele >>>