Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUBORDONA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 53 pentru SUBORDONA.
SUBORDONÁT , - Ă , subordonați , - te , adj . Dependent de cineva sau de ceva , aflat într - o relație de
... SUBORDONATÓR , - OÁRE , subordonatori , - oare , adj . Care subordonează , care are ceva sau pe cineva în subordine . Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă - Subordona
SPÉCIE , specii , s . f . 1. ( Biol . ) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului , care cuprinde animale și plante cu trăsături și însușiri comune . 2. Soi , fel , varietate ; clasă , categorie . 3. ( Log . ) Noțiune care cuprinde un grup de obiecte cu însușiri esențiale comune și care se subordonează
... SUBORDONÁRE , subordonări , s . f . Acțiunea de a subordona și rezultatul ei ; dependență . V. subordona
ADJÚNCT , - Ă , adjuncți , - te , adj . Care face parte din conducerea unei instituții , a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora , având funcția imediat subordonată
AFILIÁT , - Ă , afiliați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Alăturat , subordonat unei organizații , unei instituții , unei societăți . [ Pr . : - li - at ] - V.
AJUTÓR , - OÁRE , ajutori , - oare , s . m . și f . , s . n . 1. S . m . și f . Persoană care ajută pe alta într - o activitate oarecare ( secundând - o și subordonându - i - se ) . 2. S . n . Sprijin , participare la efortul cuiva ; îndrumare ( în împrejurări dificile ) ; asistență acordată cuiva ;
ANCILÁR , - Ă , ancilari , - e , adj . ( Livr . ) De slugă ; p . ext . subordonat ,
CĂ conj . 1. Introduce propoziții subordonate : a ) completive ; Am spus că nu pot veni ; b ) subiective : Așa - i c - a venit și rândul meu ? ; c ) atributive : Gândul că nu pot pleca mă chinuie ; d ) ( cauzale ) căci , fiindcă . Hai acasă că - i târziu ; e ) ( consecutive ) încât , de . E atât de slab , că - l bate vântul ; f ) ( concesive ) deși , cu toate că , măcar că . Și omul , că - i om , și nu poate să înțeleagă ; g ) ( temporale ) după ce , când . Acum că ne - am odihnit , pot să - ți povestesc întâmplarea . 2. ( Pop . ) Și . Să care bărbatul cu carul și femeia să împrăștie cu poala , că tot se isprăvește . 3. ( În expr . ) Nici că = nu . ( Adversativ ) Numai că = dar , însă . 4. Într - adevăr , așa e . Că bine zici d - ta . 5. De ce ( nu ) ! cum ( nu ) ! Că nu mai vine odată . 6. Doar . Da cum nu ! Că nu mi - oi feșteli eu obrazul ! 7. ( În formarea unor loc . ) Cum că , după ce că , măcar că
CA ^2 conj . ( Urmat , cu sau fără intercalări , de " să " ) Introduce subordonate cu predicatul la conjunctiv . CA ^1 adv . , interj . A. Adv . I. ( Se compară două sau mai multe lucruri , ființe , situații ) 1. La fel cu , cum ( e ) , precum ( e ) , după cum ( e ) . O carte ca cea din raft . 2. Aproape , cam , aproximativ . 3. Decât . E mult mai frumos ca acesta . II. 1. ( Se compară o noțiune cu ea însăși ) În felul . . . , cum e obiceiul , cum se știe . Tinerii , ca tinerii , se zbenguiesc . 2. În calitate de . . . , fiind . . . El înainte , ca ghid , iar noi după el , ca vizitatori . 3. Cu privire la . . . , în ce privește . . . Ca formă , lucrarea este bine prezentată . 4. ( Explicativ sau enumerativ ) Cum , precum , așa , bunăoară , de exemplu . Animale sălbatice , ca : râși , urși , vulpi . B. Interj . ( Reg . ) Ia ! Ei ! Ca dă - te mai încoace și mai spune o