Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRĂDA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 50 pentru TRĂDA.

TRĂDARE

... TRĂDÁRE , trădări , s . f . Acțiunea de a ( se ) trăda și rezultatul ei ; infracțiune , faptă reprobabilă comisă de cel care trădează . - V. trăda

 

TRĂDĂTOR

... TRĂDĂTÓR , - OÁRE , trădători , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care trădează . - Trăda

 

APATIC

APÁTIC , - Ă , apatici , - ce adj . Care este cuprins de apatie , care manifestă sau trădează

 

APREHENSIV

APREHENSÍV , - Ă , aprehensivi , - e , adj . ( Livr . ) Care exprimă , trădează aprehensiune ; care simte

 

AROGANT

AROGÁNT , - Ă , aroganți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care se poartă cu aroganță ; care arată , trădează

 

CÂRÂI

CÂRÂÍ , c ? râi , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre unele păsări ; la pers . 3 ) A scoate sunete caracteristice , neplăcute , scurte și guturale . 2. Intranz . Fig . ( Peior . ) A vorbi cu un ton ascuțit și strident , care trădează ostilitate . 3. Tranz . Fig . ( Fam . ) A cicăli , a bate la cap pe

 

CÂRÂIT

CÂRÂÍT^2 - Ă , cârâiți , - te , adj . ( Despre sunete , glas etc . ; peior . ) Ascuțit , strident ( care trădează ostilitate ) . - V. cârâi . CÂRÂÍT^1 s . n . Faptul de a cârâi ; cârâială ( 1 ) . - V.

 

CĂSCA

CĂSCÁ , casc , vb . I . 1. Tranz . A deschide gura pentru a vorbi , pentru a striga , pentru a mânca etc . 2. Intranz . A deschide gura mare printr - o mișcare de inspirare adâncă , urmată de o expirație prelungită , trădând oboseală , plictiseală și mai ales somn . 3. Refl . ( Despre obiecte ) A se deschide ( puțin ) ; a se

 

CINIC

CÍNIC , - Ă , cinici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care dă pe față , cu sânge rece , fapte sau gânduri condamnabile , care calcă , fără sfială , regulile moralei , de conviețuire socială și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură . Filozof cinic ( și substantivat ) = adept al filozofiei

 

CIRCUMSPECT

CIRCUMSPÉCT , - Ă , circumspecți , - te , adj . ( Livr . ) Care vorbește și acționează cu prudență , cu rezervă ; care trădează , exprimă prudență ; precaut , prudent ,

 

   Următoarele >>>