Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERTICALA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 106 pentru VERTICALA.

VERTICAL

VERTICÁL , - Ă , verticali , - e , adj . Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal ; care are direcția căderii corpurilor ; ( sens curent ) care este orientat drept ( în

 

COLOANĂ

COLOÁNĂ , coloane , s . f . 1. Stâlp cilindric de marmură , piatră , lemn etc . , destinat să susțină o parte dintr - un edificiu sau să - l înfrumusețeze . 2. ( Fiz . ) Masă cilindrică a unui fluid , închisă într - un tub sau țâșnind cu putere dintr - o conductă sau dintr - un rezervor . Coloană de mercur . 3. Fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar , revistă etc . și care este despărțită de celelalte printr - o linie neagră verticală sau printr - un spațiu alb ; p . ext . conținutul unei astfel de despărțituri . 4. Șir de cifre așezate unele sub altele într - un tabel , într - o matrice etc . pentru a putea fi adunate . 5. Nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică , alcătuite dintr - o manta cilindrică verticală de metal , de sticlă etc . care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială , materiale filtrante etc . 6. Formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor . 7. ( Cin . ; în sintagma ) Coloană sonoră = ansamblu de sunete ( cuvinte , muzică etc . ) care însoțesc imaginile unui film ; pistă

 

RIDICA

RIDICÁ , ridíc , vb . I . I. Tranz . 1. A lua de jos și a duce în sus ( susținând cu forța brațelor , cu spatele etc . ) ; a sălta . 2. A lua de pe ceva ; a îndepărta , a înlătura . 3. A lua și a duce în alt loc , a muta din loc . 4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat , a - l readuce în poziție verticală . 5. ( În expr . ) A ridica un plan = a determina , prin măsurători de distanțe și unghiuri , poziția punctelor dintr - o regiune și a le reprezenta pe o hartă . II. 1. Refl . ( Despre ființe ) A se scula de jos , părăsind poziția de așezat sau de culcat . 2. Refl . ( Despre construcții înalte , copaci etc . ) A avea o direcție verticală , a se îndrepta în sus , a se înălța . 3. Tranz . A mișca , a îndrepta în sus brațele , mâinile , capul , sprâncenele etc . ; a da o mișcare verticală , a duce mai sus . 4. Refl . ( Despre ...

 

AZIMUT

... AZIMÚT s . n . Unghi pe care îl face un plan vertical fix , de obicei planul meridian al unui loc , cu un plan vertical

 

CLINOMETRU

... CLINOMÉTRU , clinometre , s . n . Nume dat mai multor instrumente care servesc la măsurarea unghiurilor în plan vertical față de orizont , a unghiurilor zenitale față de verticala unui loc , a unghiului format de un strat geologic sau de suprafața ...

 

ELEVATOR

ELEVÁTOR^2 , - OÁRE , elevatori , - oare , adj . Care ridică ; care servește la ridicat . ELEVÁTOR^1 , elevatoare , s . n . 1. Instalație care servește la transportarea materialelor ( grele ) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici . 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj , burlanele etc . în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare . 3. ( Med . ) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din

 

METACENTRU

METACÉNTRU , metacentre , s . n . Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă , aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a

 

PERETE

... PERÉTE , pereți , s . m . 1. Element de construcție așezat vertical ( sau puțin înclinat ) , făcut din zidărie , din lemn , din piatră etc . , care limitează , separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și ...

 

VERTICALITATE

... VERTICALITÁTE s . f . Poziție verticală a ceva ; însușirea de a fi vertical

 

ACOLADĂ

... ACOLÁDĂ , acolade , s . f . 1. Semn grafic în formă de arc , orizontal sau vertical , prin care se arată că mai multe cuvinte , formule , portative muzicale etc . sunt legate între ele . 2. Îmbrățișare sau lovitură ușoară care se dădea unui ...

 

APLECA

APLECÁ , apléc , vb . I . 1. Tranz . și refl . A face să - și schimbe sau a - și schimba poziția ( verticală ) prin îndoire spre pământ ; a ( se ) îndoi , a ( se ) înclina , a ( se ) pleca ; fig . a ( se ) supune . 2. Tranz . ( Pop . ) A alăpta . 3. Refl . Fig . , A simți atracție , vocație pentru ceva , a înclina către ceva ; a se preocupa de cineva sau ceva . 4. Refl . ( În expr . ) A i se apleca = a căpăta o indigestie ; a - i veni

 

   Următoarele >>>