Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru (S)CURGERE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru (S)CURGERE.

HIDROMETRU

... HIDROMÉTRU , hidrometre , s . n . 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor . 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă , cu care se măsoară nivelul unui curs de apă ...

 

LAMINA

... paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor . 3. A reduce secțiunea de curgere

 

MERS

... MERS s . n . Faptul de a merge . 1. Deplasare , mișcare dintr - un loc în altul ; umblet , mergere . 2. ( Rar ) Curs , curgere ( a unei ape curgătoare ) . 3. Ieșire ( a fumului , a gazelor etc . ) . 4. Evoluție , dezvoltare , desfășurare ( a unui ...

 

OBSECVENT

... OBSECVÉNT , - Ă , obsecvenți , - te , adj . ( Despre o vale ) Care are o direcție de curgere

 

PICUȘ

PICÚȘ , picușuri , s . n . I. ( Pop . ) 1. Piculeț . 2. Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea , picătură cu picătură , a unei materii topite . II. ( Fam . ) Câștig mic și întâmplător ( de obicei ilicit ) . - Pic ^1 + suf . -

 

RECOMPRIMARE

RECOMPRIMÁRE , recomprimări , s . f . Ridicare a presiunii gazelor dintr - o conductă de alimentare cu gaze , efectuată din loc în loc pe conductă , pentru a compensa pierderile de energie și a asigura curgerea gazului până la locul de folosire . - Re ^1 - + comprimare ( după fr .

 

REOLOGIE

REOLOGÍE s . f . Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor . [ Pr . : re -

 

STRANGULA

... sugruma , a ( se ) gâtui . 2. Tranz . A înăbuși , a sufoca . 3. Tranz . A micșora lățimea secțiunii de curgere

 

SUSUR

SÚSUR , susure , s . n . Zgomot continuu , monoton , lin , ușor și plăcut produs de curgerea unei ape , de frunzele mișcate de vânt etc . ; murmur ,

 

TĂIETURĂ

TĂIETÚRĂ , tăieturi , s . f . 1. Acțiunea de a tăia ; ( concr . ) locul unde s - a tăiat ceva ; spec . rană provocată de un instrument tăios . 2. Drum ( adâncit ) săpat de o apă în curgerea ei . 3. Croiala unei haine . 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii . 5. Fig . ( La pl . ) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere ; junghiuri . 6. Ștersătură ; fragment , text șters sau anulat . 7. Porțiune , articol decupat dintr - o tipăritură . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia + suf . -

 

VÂJ

VÂJ interj . Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt , de curgerea năvalnică a unei ape , de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>