Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMBINARE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 55 pentru ÎMBINARE.
ALESĂTÚRĂ , alesături , s . f . Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna , după un model , a firelor de urzeală și de
ARHIFONÉM , arhifoneme , s . n . ( Fon . ) Unitate fonologică superioară fonemului , caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme
... ARHITECTÓNIC , - Ă , arhitectonici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține arhitecturii , din domeniul arhitecturii ; folosit în arhitectură ; arhitectural . 2. S . f . ( Adesea fig . ) Îmbinare
... CLÉMĂ , cleme , s . f . Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente , astfel încât această îmbinare
COLȚÁR , colțare , ( 1 , 2 , 3 , 4 , 5 ) s . n . , colțari , ( 6 ) s . m . 1. S . n . Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere ; dulăpior în formă de prismă triunghiulară , așezat într - un colț al camerei . 2. S . n . ( Reg . ) Sobă de cărămidă , cu coloane , instalată în colțul unei camere . 3. S . n . Piesă metalică sau din lemn , cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept , utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț . 4. S . n . Echer . 5. S . n . Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice . 6. S . m . Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite , care se atașează la bocanci , cu ajutorul unor curele , pentru a împiedica alunecarea pe stânci , pe gheață , pe bușteni . - Colț + suf . -
... COMBINÁȚIE , combinații , s . f . 1. Îmbinare , reunire , combinare . 2. ( Fam . ) Aranjament , plan ; calcul . 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma ...
... COMBINÁRE , combinări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) combina ; îmbinare , împreunare ; combinație . 2. ( Mat . ; la pl . ) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente ( alese dintr - un număr mai mare ) , astfel ...
... COMPÚNERE , compuneri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) compune și rezultatul ei ; alcătuire , îmbinare . 2. ( Concr . ) Bucată literară sau muzicală ; compoziție . 3. ( Concr . ) Lucrare școlară asupra unei teme . 4. ( Lingv . ) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea ...
... CONJUGÁRE , conjugări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) conjuga și rezultatul ei . 2. Flexiunea verbului . 3. Fig . Îmbinare , împletire . 4. ( Biol . ) Forma cea mai simplă de fecundație , care constă în unirea temporară a doi indivizi ( la infuzori ) sau a două ...
CONTRAPIULÍȚĂ , contrapiulițe , s . f . Piuliță suplimentară care se strânge peste o altă piuliță în vederea asigurării împotriva desfacerii îmbinărilor . [ Pr . : - pi - u - ] - Contra ^1 +
COPCĂ ^2 , copci , s . f . 1. Gaură , spărtură făcută în gheața unui râu , a unei bălți etc . pentru pescuit sau pentru scos apă . 2. Gaură făcută într - o șiră de paie , în care se ține uneori pleava . 3. Scobitură , groapă făcută în pământ , în piatră etc . 4. ( Reg . ) Săritură pe care o fac animalele când fug repede . CÓPCĂ^1 , copci , s . f . 1. Sistem format din două piese metalice ( un cârlig și un inel ) , folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții . 2. Agrafă pentru învelitori în construcție . 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate , care intră în orificiul unei alte piese plate , realizând îmbinarea prin încopciere . [ Var . : ( reg . ) cópcie s .