Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCĂPĂȚÂNAT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 20 pentru ÎNCĂPĂȚÂNAT.
DÂRZ , - Ă , dârji , - ze , adj . ( Despre ființe sau mănifestările lor ) 1. Îndrăzneț , curajos , cutezător . 2. Neînduplecat , neclintit ; p . ext . îndărătnic , încăpățânat . 3. Mândru , semeț , țanțoș . [ Pl . și : ( m . ) dârzi , ( f . )
MĂGĂRÍȚĂ , măgărițe , s . f . 1. Femela măgarului ( 1 ) ; măgăreață . 2. Calificativ dat unei femei proaste , încăpățânate sau obraznice . [ Acc . și m ? găriță ] - Măgar + suf . -
MĂGÁR , măgari , s . m . 1. Animal din familia calului , mai mic decât acesta , cu părul de obicei sur , capul mare și urechile lungi , întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune ; asin ( Equus asinus ) . 2. Epitet dat unui om prost , încăpățânat sau
MUTÍSM s . n . Muțenie ; p . ext . tăcere
... Refl . . 1. ( Rar ) A deveni nătâng ( 1 ) ; a se prosti , a se tâmpi . 2. ( Pop . ) A se încăpățâna
NEÁGĂ s . f . sg . ( Pop . ) Persoană încăpățânată , rea , care contrazice mereu și care face totul numai după capul
... OBSTINÁ , obstinez , vb . I . Refl . ( Livr . ) A se încăpățâna
OBSTINÁT , - Ă , obstinați , - te , adj . ( Livr . ) Încăpățânat , îndărătnic . - V.
RECALCITRÁNT , - Ă , recalcitranți , - te , adj . Care se opune , care nu se lasă convins ; încăpățânat , îndărătnic ,
SANCHÍU , - ÍE , sanchii , adj . ( Pop . ) Tăcut , posac , ursuz ; încăpățânat . - Et .