Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCHEIETURĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 24 pentru ÎNCHEIETURĂ.
GÁMBĂ , gambe , s . f . ( La oameni ) Parte a piciorului de la genunchi până la labă ; ( la cai ) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și
JUNGHI , junghiuri , s . n . 1. Durere vie , pătrunzătoare , de scurtă durată , mai ales în spate , în regiunea intercostală , la piept sau la încheieturi ; junghietură , înjunghietură . 2. ( Înv . )
OPĂREÁLĂ , opăreli , s . f . 1. Opărire . 2. ( Pop . ) Iritație a pielii , care se ivește ( mai ales la copiii mici ) la încheieturi și între coapse , provocând usturimi ; opăritură . - Opări + suf . -
OPĂRÍ , opăresc , vb . IV . 1. Tranz . A turna peste ceva un lichid clocotit ( apă , leșie , lapte etc . ) pentru a spăla , a curăța de coajă , a găti etc . 2. Refl . ( Mai ales despre copiii mici ) A face răni și iritații în unele părți ale corpului , mai ales la încheieturi , din cauza transpirației , a urinei etc . 3. Refl . ( Reg . ; despre mălai , făină , plante uscate ) A se încinge , alterându - se . 4. Refl . ( Despre plante ) A se ofili , a se veșteji ( din cauza căldurii ) ; a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după
OPĂRÍT , - Ă , opăriți , - te , adj . 1. Peste care s - a turnat sau s - a vărsat apă fierbinte . 2. ( Mai ales despre copiii mici ) Care are iritații ale pielii ( de obicei la încheieturi ) din cauza transpirației , a urinei etc . 3. Fig . Fără chef , supărat ; fiert ,
PÂRÂÍ , pers . 3 p ? râie , vb . IV. Intranz . 1. ( Despre corpuri tari , dure , neelastice ) A produce un zgomot surd , ușor prelungit , prin rupere , frângere , tăiere , zdrobire etc . ; a trosni , a pocni . 2. ( Despre încheieturi , p . ext . despre oase ) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur ; a trosni , a pocni . 3. ( Despre scânduri , podele etc . , p . anal . despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri , balamale etc . ) A produce un zgomot strident prin apăsare , prin lovire sau prin frecare ; a scârțâi . 4. ( Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde ) A produce pocnete scurte și repetate . 5. ( Despre arme de foc , p . ext . despre proiectile ) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane ; a bubui , a păcăni , a răpăi , a șuiera . [ Var . : ( reg . ) pârăí vb . IV ] - Pâr ^1 + suf . -
PÁLMĂ^2 , palme , s . f . ( Înv . ) Ramură de palmier ( considerată ca semn al biruinței ) . PÁLMĂ^1 , palme , s . f . 1. Partea dinăuntru a mâinii , de la încheietura cu antebrațul până la vârful degetelor . 2. Lovitură aplicată cuiva ( peste obraz ) cu palma ^1 ( 1 ) . 3. Veche unitate de măsură pentru lungime ( de aproximativ 25 - 28 cm ) , egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături . 4. Bătător de covoare . 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare , fixat de picior , folosit la înotul
POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă
ROTÚLĂ , rotule , s . f . 1. Os turtit , de formă aproximativ triunghiulară , așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura , încât flexiunea se poate face numai într�n singur sens . 2. ( Tehn . ) Nucă (
... SCRÂNTÍ , scrântesc , vb . IV . 1. Tranz . A deplasa , a scoate din articulație , din poziția sa normală un os , o încheietură etc . ; a luxa . 2. Refl . Fig . A - și pierde dreapta judecată ; a se zăpăci , a înnebuni , a ...
SCRÂNTÍT , - Ă , scrântiți , - te , adj . 1. ( Despre membre , oase , încheieturi ) Deplasat din articulație ; luxat . 2. Fig . ( Despre oameni ) Dezechilibrat mintal ; nebun ,