Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPLINIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 136 pentru ÎNDEPLINIT.
ADJUTÁNT , adjutanți , s . m . 1. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într - o unitate militară , îndeplinind atribuții similare unui secretar ; ofițer care face parte dintr - un stat - major ; aghiotant . 2. ( Ieșit din uz ) Grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului ; persoană având acest
AGÉNT , - Ă , agenți , - te , s . m . și f . 1. S . m . și f . Reprezentant ( oficial ) al unei instituții , al unei organizații , al unui stat etc . , care îndeplinește anumite însărcinări . Agent diplomatic . Agent de transmisiuni . Agent provocator . Agent secret . 2. S . m . Factor activ , care provoacă diferite fenomene fizice , chimice etc . Agenți atmosferici . 3. S . m . ( Biol ; în sintagma ) Agent patogen = microorganism capabil să pătrundă și să se înmulțească într - un organism animal sau vegetal , provocând manifestări patologice . 4. S . m . ( Lingv . ; în sintagma ) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb . [ Var . : ( înv . ) aghént s .
AGHIOTÁNT , aghiotanți , s . m . Ofițer atașat unui comandament sau unui șef militar într - o unitate militară , îndeplinind atribuții similare unui secretar ; adjutant . [ Pr . : - ghi -
ALÉGERE , alegeri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) alege și rezultatul ei . 2. ( Mai ales la pl . ) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite , pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită
AMÂNÁT^2 , - Ă , amânați , - te , adj . , adv . 1. Adj . Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial . 2. Adv . ( înv . și reg . ) Târziu , după mult timp . - AMÂNÁT^1 s . n . Faptul de a amâna . - V.
ASUMÁ , asúm , vb . I . Tranz . A lua ceva asupra sau pe seama sa ; a se angaja să îndeplinească ceva . A - și asuma o
BUN , - Ă , buni , - e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil . 2. ( Despre mâncăruri și băuturi ) Gustos , apetisant , ales . 3. Bogat , abundent , îmbelșugat . 4. ( Despre miros ) Frumos , plăcut , agreabil . 5. Liniștit , tihnit , fără griji ; fericit . Viață bună . III. Adj . 1. Potrivit , apt pentru un anumit scop ; p . ext . care - și îndeplinește bine menirea . 2. ( Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor ) Care funcționează bine . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Care nu este uzat ; p . ext . nou , de sărbătoare . 4. De calitate superioară ; p . ext . de preț , scump , nou . 5. ( Despre bani ) Care are putere de circulație . IV. Adj . Înzestrat , talentat , priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; ...
CĂRÚȚ , căruțuri , s . n . 1. Diminutiv al lui car ; cărucean . 2. Cărucior ( 2 ) . 3. Cărucior ( 1 ) . 4. Parte mobilă a unor mașini , care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere , îndeplinind diferite funcții . - Car + suf . -
CARTILÁJ , cartilaje , s . n . Țesut animal conjunctiv elastic și rezistent , cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere ; zgârci . [ Var . : cartilágiu s .
CEAÚȘ , ceauși , s . m . 1. Funcționar inferior la turci , care îndeplinea funcția de ușier , de curier sau de aprod ( 1 ) al curții . 2. Nume dat , în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova , unor funcționari publici : a ) șef al unei cete de slujitori ; b ) căpetenie de surugii ; c ) căpetenia vânătorilor domnești ; d ) aprod ( 3 ) . 3. ( Înv . ) Om de serviciu la
CÉRE , cer , vb . III . Tranz . 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva , pentru a - l convinge să - ți îndeplinească o dorință . 2. A face unei fete propuneri de căsătorie ; a peți . 3. A cerși . 4. A pretinde ceva în baza unui drept ; a reclama , a revendica . 5. A impune ; a face să fie necesar . 6. A dori , a pofti ; a