Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEIA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 644 pentru ACEIA.

ȘOMAJ

ȘOMÁJ s . n . Fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice , care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru , ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă ; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de

 

ABERAȚIE

ABERÁȚIE , aberații , s . f . 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect . 2. Defecțiune a unui sistem optic , care duce la obținerea unor imagini neclare , deformate etc . 3. Ceea ce este inadmisibil , absurd ; absurditate , inepție ,

 

ANALFABETISM

ANALFABETÍSM s . n . Situația aceluia sau a acelora care nu știu șă scrie și să citească ; neștiință de

 

ANOMALIE

ANOMALÍE , anomalii , s . f . Ceea ce se abate de la normal , de la regula obișnuită ; p . ext . ceea ce constituie un

 

APOI

APÓI adv . 1. După aceea , pe urmă . A venit apoi la mine . 2. ( De obicei precedat de conjuncții ; adesea cu valoare de conjuncție ) Pe lângă asta , și încă , unde mai pui că ; dar ; altminteri . Și - apoi era război pe vremea aceea . [ Var . : ( pop . ) păi , poi

 

ATUNCI

ATÚNCI adv . 1. ( Temporal ) În momentul acela ( despre care este vorba ) , pe vremea aceea ; într - un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta . 2. ( Concesiv ) ( Numai ) în acest caz . Dacă te întreabă , ce te faci

 

COEFICIENT

... 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate . 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori , arătând câte unități din indicatorul raportat revin la ...

 

DIFORMITATE

DIFORMITÁTE , diformități , s . f . Faptul de a fi diform , caracterul a ceea ce este diform ; ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform ; urâțenie ,

 

DISTRACȚIE

DISTRÁCȚIE , distracții , s . f . 1. Ceea ce distrează , ceea ce produce destindere sufletească ; amuzament , petrecere ; agrement . 2. Lipsă de atenție , de

 

DOMENIU

DOMÉNIU , domenii , s . n . 1. Proprietate funciară feudală întinsă , care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană . 2. Sector al unei științe , al unei arte ; sferă de activitate . 3. ( Mat . ) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă , pe o suprafață , în spațiu , caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr - o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime . 4. ( Fiz . ) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de

 

DREPTATE

DREPTÁTE , dreptăți , ( rar ) s . f . Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile ; echitate ; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>