Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARIPIOARĂ
Rezultatele 11 - 15 din aproximativ 15 pentru ARIPIOARĂ.
OCHEÁNĂ , ochene , s . f . Pește lung de 20 - 30 cm , cu capul mic , cu partea dorsală cenușie - albăstrie , iar cea ventrală albă și cu aripioarele roșii ; babușcă ( Rutilus
PÂRÂITOÁRE , pârâitori , s . f . 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare , care , mișcate de vânt , produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături , livezi , vii etc . ; zbârnâitoare . 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care , la înălțarea acestuia , produce un pârâit puternic ; zbârnâitoare . 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră , care în timpul zborului , produce un fel de pârâturi ( Psophus stridulus ) . [ Pr . : - râ - i - . - Var . : pârăitoáre s . f . ] - Pârâi + suf . -
PIETRÁR , pietrari , s . m . 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra ( pentru construcții ) ; cioplitor în piatră . 2. Pește răpitor cu corpul în formă de fus , de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă , care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos ( Aspro zingel ) . 3. ( Ornit . ) Pietroșel sur . - Piatră + suf . -
SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria
SCÂRȚÂITÓR , - OÁRE , scârțâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care scârțâie , care produce un scârțâit ^1 ; care se aude strident , care produce o senzație auditivă neplăcută ; scârțâit ^2 . 2. S . f . Dispozitiv ( rudimentar ) de lemn prevăzut cu aripioare care , mișcate de vânt sau cu mâna , produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături . 3. S . f . Hârâitoare . 4. S . f . Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ , cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui ; troscoțel ( Polycnemum arvense ) . [ Pr . : - țâ - i - . - Var . : scârțiitór , - oare adj . ] - Scârțâi + suf . -