Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASOCIA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 44 pentru ASOCIA.

ÎNTOVĂRĂȘI

... drum , într - o călătorie etc . 2. Refl . recipr . A se împrieteni . 3. Refl . recipr . A face tovărășie ; a se asocia

 

ALINIA

... ALINIÁ , aliniez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) așeza în linie dreaptă . 2. Refl . ( Despre țări ) A se asocia într - o grupare pe baza unui tratat . 3. Tranz . A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a - i asigura o ...

 

BATERIE

BATERÍE , baterii , s . f . 1. Subunitate de artilerie compusă din patru , șase sau opt tunuri , cu mijloacele de tracțiune , utilajul și personalul necesar . 2. Grup de aparate , de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații . 3. Ansamblul instrumentelor de percuție ( într - o orchestră ) . 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu

 

CÂMP

CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )

 

CENTRU

CÉNTRU , centre , ( I 1 , 2 , 3 , 4 , II 1 , 3 ) s . n . , centri , ( I 5 , II 2 ) s . m . I. 1. S . n . ( Mat . ) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice . Centrul unui dreptunghi . 2. S . n . ( În sintagma ) Centru de rotație = punct în jurul căruia alt punct sau un corp pot efectua o mișcare de rotație . 3. S . n . Punctul de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe . Centru de greutate . 4. S . n . Punct central al unei întinderi , al unui spațiu . 5. S . m . Jucător aflat în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive . II. 1. S . n . Punct în care sunt localizate anumite funcții sau acte . Centrul reflexelor . 2. S . m . ( În sintagma ) Centru nervos = grup de celule nervoase aflate în encefal , în bulb sau în măduvă , la care vin excitațiile periferice și de la care pornesc excitațiile centrale . 3. S . n . Loc ( localitate sau parte dintr - o localitate ) unde este concentrată o activitate ( industrială , comercială , administrativă , culturală ) . 4. S . n . sg . Poziție politică de mijloc între dreapta și

 

CITOPLASMĂ

CITOPLÁSMĂ s . f . Element constitutiv fundamental al unei celule animale sau vegetale , format îndeosebi din albumină asociată cu alte substanțe

 

COASOCIAT

COASOCIÁT , - Ă , coasociați , - te , s . m . și f . Fiecare dintre persoanele care s - au asociat în vederea unei acțiuni , considerată în raport cu celelalte persoane din asociație . [ Pr . : co - a - so - ci - at ] - După fr .

 

COMANDITAT

COMANDITÁT , - Ă , comanditați , - te , adj . , s . m . și f . ( În economia capitalistă ) ( Persoană sau întreprindere ) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății . - V.

 

COMPOUND

COMPOUND s . n . 1. Mod de grupare a două mecanisme , mașini etc . pentru a asigura funcționarea lor asociată . 2. Masă electroizolantă constituită dintr - un amestec de materiale electroizolante organice . [ Pr . : - páund ] - Cuv .

 

COMPOZIT

COMPOZÍT , - Ă , compoziți , - te , adj . , s . f . , s . n . 1. Adj . Alcătuit din elemente disparate , felurite . 2. S . f . ( La pl . ) Familie de plante superioare , dicotiledonate , erbacee , rar lemnoase , cu frunze de obicei alterne , cu flori mici , simple și numeroase , dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative ; compozee ; ( și la sg . ) plantă din această familie . 3. S . n . pl . ( Tehn . ) Materiale care reunesc într - un singur produs unele elemente care , de obicei , nu se asociază în mod

 

CRETINISM

CRETINÍSM s . n . Boală , de obicei congenitală sau dobândită în primii ani de copilărie , cauzată de o dezvoltare insuficientă a creierului , asociată cu o insuficiență a glandei tiroide , care se manifestă prin tulburări în creștere , prin înapoiere mintală

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>