Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRȚI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 327 pentru CĂRȚI.

BELOTĂ

BELÓTĂ s . f . Numele dat unui joc de cărți care se joacă pe puncte , cu 32 de cărți , între doi , trei sau patru

 

BIBLIOFILIE

BIBLIOFILÍE s . f . Pasiunea de a cunoaște , de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase . 2. Ramură a bibliofiliei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice . [ Pr . : - bli -

 

BIBLIOLOGIE

BIBLIOLOGÍE s . f . Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale , care cuprinde istoria , producția și răspândirea cărții . [ Pr . : - bli -

 

BOSTON

BÓSTON^2 s . n . Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită , a ferparurilor , a afișelor de format redus . BOSTÓN^1 s . n . 1. Vals cu mișcări lente . 2. Numele unui joc de cărți . [ Acc . și :

 

BRELAN

BRELÁN , brelanuri , s . n . ( La anumite jocuri de cărți ) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori

 

CĂRȚOI

... CĂRȚÓI , cărțoaie , s . n . ( Rar ) Augmentativ al lui carte . - Carte

 

CĂRTICEA

... CĂRTICEÁ , - ÍCĂ , cărticele , s . f . 1. Diminutiv al lui carte ; cărțișoară , cărțulie . 2. Pachețel cu foițe de țigară . - Carte

 

CACEALMA

CACEALMÁ , cacealmale , s . f . ( La jocul de cărți ) Inducere în eroare a adversarului , căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale

 

CANASTĂ

CANÁSTĂ , canaste , s . f . Joc de cărți care constă în realizarea de serii de șapte cărți de aceeași

 

CANON

CANÓN , canoane , s . n . 1. Regulă , dogmă bisericească ; tipici . 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon ( 1 ) . 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament . 4. Regulă care face parte dintr - un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci ; p . ext . regulă rigidă , formalistă . 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci , intrând succesiv , execută împreună aceeași melodie . 6. Literă de tipar , având corpul de 36 de puncte tipografice , cu care se tipăreau în trecut cărțile

 

CAPOT

CAPÓT^3 , capoate , s . n . ( Înv . ) Un fel de manta boierească sau militară . CAPÓT^2 , capoate , s . n . 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă , de obicei lungă până la călcâie ; halat . 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave . CAPÓT^1 adj . A face ( Înv . ; în limbajul jucătorilor de cărți ; în expr . ) ( pe cineva ) capot = a nu lăsa ( pe cineva ) să facă o levată la jocul de cărți ; p . ext . a câștiga un mare avantaj asupra cuiva , a - l da

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>