Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARTILAGINOS

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 27 pentru CARTILAGINOS.

ENCONDROM

ENCONDRÓM , encondroame , s . n . Tumoare , excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un

 

FIBROCARTILAJ

... FIBROCARTILÁJ , fibrocartilaje , s . n . ( Anat . ) Țesut cartilaginos

 

GANOID

... GANOÍD , ganoizi , s . m . ( La pl . ) Ordin de pești cu scheletul parțial cartilaginos

 

NEOSIFICAT

NEOSIFICÁT , - Ă , neosificați , - te , adj . ( Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului ) Care nu s - a transformat în os , care nu s - a întărit ca un os . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - +

 

OSIFICA

OSIFICÁ , pers . 3 osifică , vb . I. Refl . ( Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului ) A se transforma în os , a se întări ca un os , a căpăta consistența osului . - După fr .

 

OSIFICAT

OSIFICÁT , - Ă , osificați , - te , adj . ( Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului ) Transformat în os , întărit ca un os . V.

 

PAVILION

... unui edificiu ; clădire izolată într - o pădure , pe malul unui lac etc . 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor . 3. Segment cartilaginos , acoperit de piele , care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv ; p . ext . porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct ...

 

PISICĂ

... ascuțite ( Felis domestica ) ; spec . femela acestui animal . 2. Blană de pisică ( I 1 ) prelucrată . 3. Compus : pisică - de - mare = specie de pește marin cu scheletul cartilaginos , lung de 60 - 100 cm , cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos ( Trygon pastinaca ) . II. Nume dat unor obiecte , instrumente ...

 

PLACODERM

... PLACODÉRM , placodermi , s . m . ( La pl . ) Subclasă de pești fosili , paleozoici , cu scheletul cartilaginos

 

RECHIN

... aspri , cu coada formată din doi lobi inegali , care ajung uneori la 15 metri lungime , cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos

 

ROSTRU

RÓSTRU , rostruri , s . n . 1. Organ bucal la unele insecte ( muște , ploșnițe etc . ) , alungit în formă de trompă . 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale . 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>