Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHIRURGICAL

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 109 pentru CHIRURGICAL.

ANORHIDIE

ANORHIDÍE s . f . Lipsă congenitală , accidentală sau datorată extirpării chirurgicale , a

 

ARTERIOTOMIE

ARTERIOTOMÍE , arteriotomii , s . f . ( Med . ) Secționare pe cale chirurgicală a unei artere . [ Pr . : - ri -

 

ASEPSIE

ASEPSÍE s . f . Metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale , a locului unde se face operația etc . cu ajutorul căldurii , ultrasunetelor etc . ; absență a microbilor în urma aplicării acestei

 

AUTOPLASTIE

AUTOPLASTÍE , autoplastii , s . f . Intervenție chirurgicală prin care se reface o parte distrusă din țesutul corpului cu ajutorul unei grefe ^2 luate din însuși corpul individului respectiv . [ Pr : a -

 

BIOPSIE

BIOPSÍE , biopsii , s . f . Scoatere prin procedee chirurgicale a unui fragment dintr - un țesut viu pentru a fi studiat la microscop . [ Pr . : bi -

 

BISTURIU

... BISTURÍU , bisturie , s . n . Instrument chirurgical

 

BLOC

BLOC , blocuri , s . n . 1. Bucată mare dintr - o materie solidă și grea , masă solidă dintr - o singură bucată . 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică . 3. Clădire mare cu multe etaje ; blochaus . 4. Alianță , înțelegere ( între state , partide grupări etc . ) pentru realizarea unor scopuri comune . 5. ( În sintagma ) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele . 6. ( Med . ; în sintagmele ) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii , datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac . Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale , cuprinzând sălile de operație și dependințele

 

BROMOCET

BROMOCÉT s . n . Dezinfectant puternic pentru piele , instrumente chirurgicale etc . - Brom [ ură de ] cet [

 

BRONHOTOMIE

BRONHOTOMÍE , bronhotomii , s . f . Intervenție chirurgicală care constă în tăierea unei

 

CÂMP

CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )

 

CANULĂ

CANÚLĂ , canule , s . f . Tub de sticlă sau de ebonită , întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>