Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLASIC
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 25 pentru CLASIC.
INDO - IRANIÁN , - IRANIÁN , - Ă , indo - iranieni , - e , adj . ( În sintagma ) Limbi indo - iraniene = grup de limbi al familiei indo - europene , din care face parte sanscrita , limba literară clasică a Indiei , precum și grupul iranian . [ Pr . : - ni -
KASÍDĂ , kaside , s . f . Specie a liricii clasice turce și persane , asemănătoare cu
MELOMÁN , - Ă , melomani , - e , s . m . și f . Persoană căreia îi place mult muzica ( în special cea clasică ) și o
MODÚL , module , s . n . 1. Unitate de lungime convențională , folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții , ale unui ordin arhitectonic . 2. ( Mat . ) Valoare absolută a unui număr real ( fără a se ține seamă de semnul algebric ) . 3. Fiecare dintre părțile principale ( și detașabile ) ale unei nave cosmice . 4. Parte componentă a unui ansamblu ( cu funcționalitate
NEOCLASICÍSM s . n . Curent în artă , litcraratură și arhitectură apărut în sec . XVIII care își ia ca model arta , literatura și arhitectura clasică ( antică ) . [ Pr . : ne -
... PEÓN^2 , peoni , s . m . Picior de vers clasic format din patru silabe , dintre care una lungă . [ Pr . : pe - on ] PEÓN^1 , peoni , s . m . Muncitor agricol din America Latină , aflat într - o dependență ...
PRECLÁSIC , - Ă , preclasici , - ce , adj . Care este anterior perioadei clasice , care datează din epoca premergătoare
... PRÍNCEPS adj . invar . , s . m . invar . 1. Adj . invar . ( În sintagma ) Ediție princeps = prima ediție a operei unui scriitor ( clasic
SANSCRÍT , - Ă , sanscriți , - te , adj . Limba sanscrită ( și ( în sintagma ) substantivat , f . ) = veche limbă indo - europeană din India , în care este scrisă cea mai mare parte din literatura clasică
SEMIFONDÍST , - Ă , semifondiști , - ste , s . m . și f . Persoană specializată în probe sportive clasice pe distanțe medii ; participant la o probă de semifond . - Semifond + suf . -
SINTETIZÓR , sintetizoare , s . n . 1. ( Muz . ) Instrument electronic complex folosit pentru generarea artificială a timbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinități inedite de timbruri și a unor efecte sonore , lărgind posibilitățile de exprimare artistică . 2. ( În sintagma ) Sintetizor de vorbire = a ) aparat electronic complex care simulează funcțiile aparatului fonator uman , în scopul producerii vocii și vorbirii pur artificiale ; b ) procesor electronic care reduce redundanța semnalelor vorbirii umane în scopul manipulării lor cu maximă eficiență în diferite