Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONCLUZIE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru CONCLUZIE.
... Tranz . A deriva , a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul ; a trage o concluzie
... DILÉMĂ , dileme , s . f . Raționament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una , deși ambele duc la aceeași concluzie
... DISCURSÍV , - Ă , discursivi , - e , adj . 1. Care deduce prin raționament o idee din alta , care ajunge la o concluzie
ENTIMÉMĂ , entimeme , s . f . Formă prescurtată de silogism , în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată , ci
EPILÓG , epiloguri , s . n . Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile , subliniază anumite idei din operă și face cunoscută pe scurt evoluția viitoare a personajelor sale ;
EPISILOGÍSM , episilogisme , s . n . Silogism dintr - o serie de silogisme , care are ca premisă concluzia silogismului
... INFERÁ , inferez , vb . I . Intranz . ( Rar ) A trage o concluzie
MINÓR , - Ă , minori , - e . adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile . 2. Lipsit de importanță , neînsemnat , secundar ; p . ext . șters , slab . 3. ( Muz . ; în sintagmele ) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică . Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia , a șasea și a șaptea . 4. ( Log . ; în sintagmele ) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism . Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al
PARAPÁNGHELOS interj . ( Înv . și reg . ) Exclamație care marchează sfârșitul unei situații , al unei acțiuni , concluzia unei afirmații ; amin ! adio ! - Et .
... PERORÁȚIE , perorații , s . f . Parte finală , concluzie a unui discurs , a unei cuvântări , rostită de vorbitor pe un ton însuflețit ( și emfatic ) ; p . gener . vorbire însuflețită ( si emfatică ...
POLISILOGÍSM , polisilogisme , s . n . Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului